M*ALi

România fără de români...

2012-01-13T01:36:00.000-08:00

Aș fi dorit să-ncep șirul postărilor acestui an cu un sentiment de bucurie, dar nu asta e starea mea de-acum... Simt în mine dezamăgire, tristețe. Ultimele zile s-au dovedit, din punct de vedere mediatic, infernale. Isteria din studiourile televiziunilor a răzbit, într-o oarecare măsură, dincolo de ecranele televizoarelor. Da, câteva mii de oameni au ieșit în stradă pentru a-și manifesta sprijinul față de părintele SMURD-ului... C-au ieșit spontan sau stimulat intens, asta nu mai contează. Dat fiind că este o poziționare împotriva celui pe care nu l-am votat niciodată și care este perceput și prin voia sa drept partea rea a acestui conflict, ar trebui să mă bucur și ceva-ceva din mine chiar se bucură. Gândul, însă, că este o cauză bună, dar falsă în ceea ce privește renașterea acestui neam, mă umple de sentimentele enumerate mai sus: dezamăgire, tristețe... Nimic din ce constituie cu-adevărat liantul acestei nații: cultură, limbă, istorie nu a reușit s-anime nici măcar o părticică din cei care-au ieșit aseară în stradă, în Tg.Mureș, în Cluj, din cei care-au să mai iasă, probabil, și cu siguranță din cei care-și vor risipi bănuții dând sms-uri pe la sondajele lansate de televiziuni sau like-uri pe facebook... Nimic din ce-a animat lupta atâtor generații de dinainte nu mai constituie azi decât o ”reminscență comunistă”. Nu știu dacă disprețul față de tradiție, fată de valoare, este strict rezultatul educației ultimelor două decenii, când s-a acceptat prea ușor că ”Eminescu este cadavrul nostru din debara.”, când simplul fapt că erai anti a tot ce însemnase comunismul te înălța direct la rangul de mare literat al patriei, chiar dacă te dovedeai agramat, înainte de orice... Nu știu decât că a vorbi azi despre cultură este la fel de rușinos ca a vorbi despre sex în vremurile pe care toți le considerăm a fi de ”tristă amintire”... Suntem uciși sufletește în fiecare zi, dar nimeni din televiziuni nu protestează. Dimpotrivă, se râde cu gura larg deschisă de incultura românilor, ca imediat să fie aduși în studiouri o seamă de semidocți, pe post de ”luminatori”. Pierim câte puțin, în fiecare zi, dar nu ne pasă decât, eventual, cât să bârfim pe tema asta la o cafea sau la un șpriț...

De ce iubesc Romania? Simplu: pentru ca nu stiu sa fiu altceva decat romanca :)

2011-11-30T13:52:00.000-08:00

"Mărturisesc că românul care nu aude căderea lacrimii altui român nu mă interesează, fie el şi cel mai bogat om din lume."Grigore Vieru (1935 - 2009)
Periodic facem apel la unitatea gliei strămosesti,care musteste de sangele varsat de-a lungul veacurilor. Adevarat, dar incomplet... Cata vreme noi, urmasii celor biruitori, de cele mai multe ori, dar si biruiti-cateodata- pe camp de batalie, nu vom fi uniti si-n "grai,si-n cuget,si-n simtiri", glia nu va avea decat semnificatia unui glod.
LA MULTI ANI, ROMANIA !

ooffff...

2011-11-29T13:06:00.000-08:00

Nu m-am silit să-mi ascund uluiala, revolta, dezamăgirea... toate simțite intens și-ntr-un interval scurt. Nu mi-a plăcut deloc atitudinea față de Mircea Geoană a unor oameni care înseamnă sau însemnau, căci nu mai știu acum ce simt, ceva pentru pesedista care sunt. Rău- în viziunea unora... Bun- în viziunea a din ce în ce mai mulți, față de câți i-au rămas alături cu sufletul, după 6 decembrie 2009.
Spuneam că nu mi-a plăcut ce s-a-ntâmplat: motivația absolut puerilă cum c-o fi și c-o păți, execuția în lipsă, apoi afirmația iarăși pentru proști cum că mai bine Blaga, că oricum Geoană nu mai era pesedist, n-au convins decât pe cei care n-au nicio jenă în a-și urmări scopurile personale, indiferent de numele șefului.
Absolut dezgustătoare a fost atitudinea critică a unor liberali de frunte... ”Uite pe cine-am susținut noi! Un trădător!” Presupun că încercau un fel de răzbunare pentru necalificarea florii de crin în finala de-acum doi ani, în ciuda unei intense campanii de promovare în media și pe internet. Nu mai reiau problema. Rămâne datul lor cu presupusul asupra unei chestiuni care privea strict partidul meu. Apoi m-a surprins zelul armatei de postaci roșii care-au invadat FBK... Aceleași acuze, aceleași vorbe grele... Postaci... Dacă în ei se pune baza pentru ceea ce înseamnă promovarea online a partidului, atunci nu-mi rămâne decât să oftez...
În fine, ieri s-a ales văruțu din Bihor în locul celui dat afară... Surpriză? Doar numele, căci nu-mi făceam iluzii cum că Titus se va așeza pe un loc unde sunt convinsă c-ar fi făcut treabă bună, de altfel.

Îmi vreau Țara înapoi!

2011-08-22T02:39:00.000-07:00

Acum câteva zile reciteam o scrisoare - protest... O scrisoare care, la publicarea ei, în 1998, mi-a stârnit sentimente de revoltă din motive de împăunare patriotică. Nici n-ar fi fost greu, de altfel, căci multe orgolii a zgândărit și multe au fost vocile care s-au ridicat împotriva lui... După ani și ani, însă, cele scrise de ardeleanul Sabin Gherman s-au dovedit a fi depășite cu mult de realitățile pe care-am ajuns să le trăim. Am să postez conținutul acelei scrisori, dar am să postez și cele scrise de un prieten din Regat, cum zic eu... Un prieten în a cărui judecată lipsită de patimă mă încred. Un prieten încercat, de-a lungul vremurilor... Un prieten cu care lumea încă va mai avea ceva de împărțit dintr-un singur motiv, greu de digerat de oamenii comuni: inteligența lui.

M-am saturat de (unii) romani

Publicat la 19 August 2011 ora 22:40 in categoria Story 13 Comentarii

S-a implinit un an de la indemnul meu considerat radical la acea vreme. Spuneam in acest articol ca imi doresc sa emigrez. Nu mi-am schimbat parerea, dar admit ca timpul pentru o alta viata in afara acestei tari este tot mai limitat.

Atunci cand am scris acele randuri o faceam cu strangere de inima. Mi-am adus aminte ca a mai fost cineva care s-a saturat de Romania. La acea vreme, in 1998, nu eram integrati in Uniunea Europeana, ungurii traiau mai bine decat romanii si ardelenii nu ajunsesera sa conduca de la Bucuresti. Atunci se spunea ca ungurii l-au influentat pe Sabin Gherman sa destabilizeze prin puterea cuvantului fortele unioniste. Inca nu inflorise UDMR-ul (liant politic pentru partidele romanesti in cautare de majoritate) si nici averile liderilor maghiari nu se umflasera vizibil…

O prietena mi-a adus aminte de acele vremuri si m-a provocat sa revad valabilitatea manifestului. Revolta interioara a lui Sabin Gherman isi pastreaza actualitatea, iar in multe privinte este invinsa de o realitate mult mai cruda.

Sa le luam pe rand:

Calatoresc cu masina prin sud si est si vad diferenta: acolo sint drumuri mai bune, se fac mereu investitii.

Intre timp, drumurile s-au stricat si sudul traieste din gloria infrastructurii comuniste. Cei din Ardeal, desi au cucerit puterea in Regat au inselat increderea ardelenilor.

Stau la coada la finante, la CEC, la orice apartine Statului si peste tot se da spaga. Ciubuc. Pesches.

Nu s-a schimbat nimic. Ba, din contra. Acum platesti spaga pentru orice, inclusiv in Ardeal. Semn ca miticii de la Bucuresti i-au “convertit” pe colegii lor de peste munti.

Daca regret ceva, acum la treizeci de ani, e ca m-am nascut aici. Care popor? Noi, cei care n-am facut nici macar o data dovada virilitatii, noi, care in timpul invaziilor ne ridicam poalele in cap si fugeam in paduri, noi, care lesinam
prin salile unde se hotara istoria, noi, care astazi ne scremem pentru o bucata de piine si nu mai stim ce smechereli sa mai inventam.

Este un subiect care ma provoaca de fiecare data, insa mereu ma opresc sa spun ce cred. Adevarul este ca romanii s-au remarcat mai ales prin siretenia lor de a pactiza cu strainii cuceritori. In rarele ocazii cand ne-am luptat am facut-o pentru o cauza minora sau conjuncturala. Nici natia si nici teritoriul national nu erau catalizatorul eroismului nostru. Desi am trecut prin doua razboaie mondiale, ignoram ca, de fiecare data, ne-am predat fara lupta si apoi ne-am intors impotriva asupritorului. Cand cautam eroi in istorie apelam la faptele de arme ale unor razvratiti. Intregitorii de tara au fost vanduti, omorati sau siliti sa fuga de poporul nerecunoscator.

Va trebui sa ne trezim. Sa recunoastem ca ceea ce se intimpla acum e o comedie. Dar una in care copiii va cer o ciocolata si voi dati din umeri. In care mereu infrigurati cautati o pila pentru orice. In care susotiti pe la colturi despre vilele celor din politie sau din parlament. O lume sortita imprumutului de la un salariu la altul.

In continuare dormim. Si probabil ca doar in somn ne imaginam ca suntem buni si o ducem bine. Daca dupa 13 ani suntem tot saraci, in timp ce unii mai fac averi din coruptie, inseamna ca avem comportament de masochisti. Nu-i auziti pe cei din jurul vostru cum se vaita fatalist, precum pacatosul in fata necuratului? Suntem blestemati si n-avem ce face!, e scuza preferata. Cat de comod este sa dai vina pe hazard! Probabil ca suntem singurul popor care confundam coincidenta cu prostia. Ghinionul in istoria romanilor este cauza oricarui esec si justificarea oricarei lasitati.

Va trebui sa vedem ca nu ungurii sau nemtii sau burundezii sint inamicii nostri, ci noi insine, traitorii de pe azi pe maine, obligati sa furam si sa injuram pe la colturi.

Noi suntem cel mai periculos dusman pentru Romania. Dar nu toti cei care traim aici. Doar aceia care au renuntat sa mai spere, care traiesc in pace cu micile lor tradari sau prefera sa intoarca spatele cand le ceri un pic de curaj. Tragismul acestui popor este legat de alegerea sa, mereu gresita. Cartile de istorie au cateva file despre binefacatoriii neamului si capitole intregi cu dictatori, nemernici si domni straini pe care i-am lasat sa ne conduca.

M-am saturat de Romania, vreau Transilvania mea.

Aici sunt in dezacord total. Eu m-am saturat de acei romani care isi bat joc de Romania si mi-as dori ca Bucurestiul sa fie capitala Transilvaniei.

.................................................................................................................................

Sabin Gherman
M-am saturat de Romania

M-am saturat de Mitica, de smechereala si tigania pe care le lasa in urma acest nume de tara, Romania. Vorbesc cu diversi politicieni, aflati la putere, si toti imi spun: "nu mai avem nici o sansa". Citesc prin ziare ca Bucurestiului guvernul a avut grija sa-i aloce de la bugetul '98 o suma mai mare decit a intregului Ardeal. Calatoresc cu masina prin sud si
est si vad diferenta: acolo sint drumuri mai bune, se fac mereu investitii. Stau la coada la finante, la CEC, la orice apartine Statului si peste tot se da spaga. Ciubuc. Pesches. Turcisme fara de care nu se poate. Si atunci? Eu nu vreau sa emigrez numai pentru
ca de 10 ani nu se face nimic. Doar ca m-am saturat de Romania. De sinonimele ei. De eroismele ei, scoase din orice context istoric. Altii se lauda cu Michelangelo sau Da Vinci si mie mi se arata scrisoarea lui Neacsu din Cimpulung. Fantastica realizare delatiunea!...
Daca regret ceva, acum la treizeci de ani, e ca m-am nascut aici, ca fac parte din cei ce au invatat pe la scoli ca poporul asta, boborul, domnilor, a fost intr-o erectie continua in fata istoriei. Care popor? Noi, cei care n-am facut nici macar o data dovada virilitatii, noi, care in timpul invaziilor ne ridicam poalele in cap si fugeam in paduri, noi, care lesinam
prin salile unde se hotara istoria, noi, care astazi ne scremem pentru o bucata de piine si nu mai stim ce smechereli sa mai inventam. Astia sintem, peticiti in cur, rupti in coate; intram in istorie ca-ntr-o infecta crisma de cartier. Intre doua ghioraituri si-o
injuratura, poporul (boborul, domnilor), vorbeste batos despre Posada, despre Mihai Viteazu, despre "traiasca si-nfloreasca Moldova, Ardealul si Tara Romaneasca". Si - iarasi - un ghiorait victorios. M-am saturat sa-mi fie rusine. De aceea, prietenilor mei din vest le spun ca sint din Transilvania. Alta tara. Altra paese. Other country. L'autre pays. M-am saturat sa-mi spuna toti neardelenii ca aici, in Ardeal, am probleme cu ungurii. Ca daca n-ar fi ei... Ca foamea este mama intelepciunii... Ca federalizarea este cel mai mare pericol care ma paste, ma pindeste de dupa coltul blocului odata cu borfasul pentru care platesc impozit. Ca musai trebuie sa string cureaua, ca magarul lui Nastratin. In numele "unitatii", "propasirii" neamului rrromanesc. Si eu, care astept de 10 ani o unire adevarata, una a parlamentarilor ardeleni pentru Ardeal, o ofensiva civica pentru salvarea putinului ramas.

Niste oameni au facut Unirea de la 1918. Altii sperau intr-o confederatie de tip helvetic, impreuna cu Ungaria, Cehia si Austria. Altii, ca Slavici, au spus ca unirea Transilvaniei cu Romania e o porcarie si au facut puscarie. Acum se vede ce-a iesit. Seriozitatea, eleganta, disciplina - atribute ale Ardealului - au fost invadate de miticisme, de balcanisme ordinare, de civilizatia semintelor de bostan. Era o sansa pentru Romania sa se uneasca cu Transilvania, sa invete cite ceva din organizarea ei, din sistemele ei de valori. N-a fost asa; Romania a inghitit Transilvania - de aceea din trei in trei metri aluneci astazi pe flegmele de pe marile bulevarde. N-o spun eu, ci un egal al lui Dumnezeu, Cioran. Vor sari o gramada sa contrazica cele spuse mai sus. Dar: citi dintre voi n-au mers la Bucuresti cu plasa plina, cu celebra plasa de rafie in care se inghesuiau sticlele de palinca? Si n-o duceati la prieteni, ci la directori, la ministere, la inalte porti ferecate. Si daca, naivi fiind, n-ati dus acele plase, de cite ori vi s-a sugerat ca la Bucuresti se intra cu capul, miinile fiind ocupate cu "bagaje". Bucurestiul, acest loc in care genialul tebecist se pupa cu analfabetul miliardar, a invatat toata tara ca se da. "Se da carne". "Se da oua". Se da. Mentalitate de molusca. Aici nu ai drepturi, ci complezente. Aici se maninca seminte de bostan, se vorbeste cu "este multi" si lumea in general se naste, se inmulteste si moare. N-au invatat nimic de la unguri, n-au invatat
nimic de la austrieci, n-au invatat nimic de la nemti.
Au trecut prea repede de la furculision la Treceti batalioane romane Carpatii. Poate de aceea cei mai vajnici "aparatori" ai Transilvaniei s-au nascut dincolo de Carpati. Poate de aceea Europa se termina pe undeva pe linga Brasov. Acolo se termina si Transilvania. Pentru ca in afara de limba si sosele proaste nu avem nimic in comun. Va trebui sa ne
trezim. Sa recunoastem ca ceea ce se intimpla acum e o comedie. Dar una in care copiii va cer o ciocolata si voi dati din umeri. In care mereu infrigurati cautati o pila pentru orice. In care susotiti pe la colturi despre vilele celor din politie sau din parlament. O
lume sortita imprumutului de la un salariu la altul.
Va trebui sa vedem ca se poate si altfel. Ca sintem altfel. Ca relele cele mari vin de la Bucuresti, de la luxoasele palate in care politicienii se bat fara nici o jena pe ciolan. Va trebui sa vedem ca nu ungurii sau nemtii sau burundezii sint inamicii nostri, ci noi
insine, traitorii de pe azi pe minine, obligati sa furam si sa injuram pe la colturi. Nu mai avem ce sa ne spunem; am facut-o 75 de ani si sintem de 75 de ori mai saraci.

In rest, zile bune - m-am saturat de Romania, vreau Transilvania mea.

Prea mult timp pe facebook

2011-01-09T02:59:00.000-08:00

și prea puțin aici...Nu-mi pot explica de ce a face politică pe facebook mi s-a părut mai atractiv decât orice altceva, mai ales că o fac din pură plăcere.
Am încheiat un an și-am început un altul...Paradoxal, am încheiat, sau sunt pe cale de-a-ncheia, un capitol important din viața mea.Dar nimic acum despre asta.
Dacă noiembrie a însemnat moartea neașteptată a poetului meu preferat, Adrian Păunescu, decembrie a adus moartea bunicii mele...a singurei bunici pe care-o mai aveam.

Seal - Kiss From A Rose (Official Music Video 720p HD) + Lyrics

2010-10-30T13:50:00.000-07:00

GALATEEA- armă cu efect de bumerang...

2010-07-30T03:45:00.000-07:00

Îmi propun să fiu succintă, căci toate vorbele ce s-ar putea spune acum, sunt tardive și fără rost...Acum doar TĂCEREA ar mai putea repara ceva...
Acum prea mulți ani, în 2004, docții cu pretenții de formatori de opinie s-au visat drept pygmalioni carpatini...Au transpirat, la propriu și la figurat, și nu s-au lăsat până ce nu ne-au arătat nouă, celorlalți, neatinși de geniul creator, opera lor desăvârșită: Galateea din Carpați, în varianta masculină...

Dar gingășia Galateei s-a dovedit a fi brutalitate, cinstea- viclenie, adevărul- minciună și-așa mai departe...Un Frankenstein ironic îi luase locul!
Credeați, cumva, că genialii și-au făcut, spășiți, mea culpa? Unii, da, dar zelul cu care-au luat ciocanele spre-a-și demola creația a fost în van. O dată pentru că își pierduseră credibilitatea și a doua oară pentru că încă mai rămăseseră suficienți îndrăgostiți de propria lor creație și capabili s-o apere cu orice preț.
Ca și cum n-ar fi fost de ajuns, geniile creatoare au descoperit și un fluturaș timid, ascuns în mâneca veșmântului aurit al Galateei...
L-au scos, l-au privit...Era atâta de drăgălaș încât pe loc le-a furat inimile!

Și anii au trecut...Fluturașului i-au crescut aripioarele, care-au fost imediat poleite cu grijă și sârg de către pygmalioni...Apoi, tot ei l-au învățat să zboare...
Și-a toooot zburat fluturașul poleit, a toooot zburat, până când, din înaltul cerului, a început a-și arăta amenințător antenele spre pământeni...
Degeaba și-au frânt mâinile pygmalionii, degeaba s-au rugat, au implorat...Zborul fluturașului nu mai putea fi oprit...

"Trăiesc, fără speranță, drama / Că neamul meu, acum, e frânt... "LA MULȚI ANI! *20 iulie 1943

2010-07-20T01:08:00.000-07:00

"Să mergem amândoi la strâns de fân
Și soarele să ne lucească-n coasă,
Din când în când, în urmă să-ți rămân,
Ca să te văd aprinsă și frumoasă..."

""Trăiesc, fără speranță, drama / Că neamul meu, acum, e frânt... "LA MULȚI ANI! *20 iulie 1943

2010-07-19T14:19:00.001-07:00

Având în vedere că nu o dată mi-am exprimat profunda admirație pentru cel pe care-l consider poetul sufletului meu, nici nu știu ce-aș mai putea, acum, scrie...Poate doar atât: de ziua lui, îi doresc sănătate multă, împăcare cu sine însuși și cu-ntreaga lume, putere pentru-a mai scrie pentru toți cei care-l iubesc...

...

2010-07-19T10:23:00.000-07:00

Bulversare...

2010-07-16T12:49:00.000-07:00

Îi pot înțelege teama în fața trecerii timpului...Doar atâta pot să spun, căci sunt prea marcată de sfârșitul ei brusc, ca să-mi pot aduna mulțimea de gânduri care-mi trec prin minte...
Dumnezeu să iți liniștească sufletul, Mădălina...

LA MULȚI ANI, MIRCEA GEOANĂ!

2010-07-14T01:33:00.000-07:00

Am avantajul de-a nu fi făcut niciodată parte, în toți acești zece ani de implicare în politică, din nicio tabără, oricât de mică ar fi fost. M-am considerat a fi doar omul propriilor mele convingeri și-am căutat să îmi fac datoria cât mai bine. Am prins multe evenimente interne de-a lungul acestor ani...Multe m-au bucurat, multe m-au dezamăgit, dar nu e nici locul și nici timpul pentru răscolirea lor. Faptul c-am evitat să le abordez n-aș vrea să fie interpretat drept o necunoaștere, nici drept o lașitate și, în niciun caz, drept o incapacitate intelectuala...Pur și simplu sunt un membru disciplinat, atâta tot.
Am să mă rezum azi doar la a-mi aduce aminte de ziua președintelui Geoană...Cu greu mi-a câștigat aprecierea, căci nu mi-a fost ușor să accept în fruntea partidului pe altcineva decât pe cel pentru care am intrat: Adrian Năstase. Dar, fără să-mi dau seama cum și când, președintele Geoană m-a convins...Altfel n-aș fi fost în stare să mă implic cu atâta dăruire în campania electorală pentru prezidențiale.
Încă nu am puterea să mă refer la tot ce-am observat în decursul acelor luni. Pot doar să spun că am rămas cu un gust amar...
Fiind un om de și cu onoare, am ales să nu-i întorc cu vehemență sau în tăcere, spatele...
Aceeași atitudine am avut-o și față de Adrian Năstase, în 2004, și mai ales între anii 2005-2008...Am crezut cu tărie în puterea acestuia de-a reveni, în condițiile în care majoritatea îl considerau terminat din punct de vedere politic...Ca un paradox, unii îi stau acum alături...
Așadar, voi continua să-l respect pe cel care, timp de cinci ani, a condus partidul...Greșeli? Toți le facem...Important e să învățăm din ele. Mircea Geoană, însă, a adus un suflu nou...Ne-a adus o libertate de exprimare, ne-a scos dintr-o anume rigiditate...I s-a reproșat mereu lipsa de disciplină...Stați puțin! Să mă ierte Dumnezeu, dar majoritatea dintre noi facem politică din pură convingere, suntem oameni educați, inteligenți, n-avem nevoie de stăpâni care să ne dea ordine...Asta sper să nu uite niciun lider, prezent și viitor. Atâta timp cât va fi aproape de baza largă a partidului, neatinsă de interese și practici oculte, va fi apărat în fața oricăror trădări.
Ufff...Da...Ziceam că mă voi rezuma doar la a-l felicita pe președintele Mircea Geoană. Mă grăbesc s-o fac, lăsând deoparte orice alte gânduri...
Deci: LA MULȚI ANI!!! Încredere și speranță!!!

Cu ajutor, am învățat să-l descopăr...

2010-06-06T07:49:00.000-07:00

Mi s-a spus că niciodată nu "pariez pe calul câştigător"...Mi s-a spus în 2004, în 2005, în 2009, în 2010...OK. De data asta voi paria doar pe VIITOR!

2010-05-22T04:17:00.000-07:00

nu-i de-ajuns să vrei, trebuie SĂ POȚI. nu-i de-ajuns să poți, trebuie SĂ ȘTII. nu-i de-ajuns să știi, trebuie SĂ DEMONSTREZI.

2010-05-19T05:18:00.000-07:00

în 2008, barack obama a spus, printre altele: " I'm asking you to believe in yours!" și-a schimbat istoria.
acum două mii trei sute de ani aproape, alexander a știut că în mâinile lui stă puterea de-a schimba destinul unui neam mândru...

YES! WE CAN!

Un gând drag, în Duminica Floriilor...

2010-03-28T03:06:00.000-07:00

Azi, 14 februarie, românul GRIGORE VIERU ar fi împlinit 75 de ani...

2010-02-14T11:35:00.000-08:00

Ştiu să iubesc...Ştiu să iubesc, dar nu o dată sau de două ori pe an...Ştiu să iubesc în fiecare zi, în fiecare ceas...Azi, însă, de Sfântul Valentin, vreau să iubesc doar amintirea LUI...Amintirea celui din al cărui suflet s-au revărsat valuri de iubire pentru fraţii săi români, fără a cere-n schimb nimic altceva decât făgăduiala că-mpreună vor lupta pentru o Românie-ntreagă...Aşa cum era de aşteptat, aproape nimeni, nici azi, dar nici în 18. ianuarie, n-a vărsat o lacrimă-ntru pomenirea Sa...

In memoriam GRIGORE VIERU (14.februarie.1935 - 18.ianuarie.2009)

2010-01-17T13:26:00.000-08:00

Mă dor şi mă doare...Doar atâta pot să spun...

2009-12-15T11:45:00.000-08:00

Am să mă "adun", însă...Până atunci...

NICOLAE LABIŞ...Decembrie...2, 1935 - 22, 1956...

Nume de cod: ÎMPREUNĂ!

2009-12-05T11:26:00.000-08:00

Eu votez MIRCEA GEOANĂ! Te rog să vii alături de mine! Împreună avem şansa de-a ne regăsi liniştea şi echilibrul, pentru a răzbi mai departe! Împreună ne putem regăsi RESPECTUL de SINE!

INVINGEM IMPREUNA!

2009-12-05T10:28:00.000-08:00

Prin noi insine!

2009-10-22T12:35:00.000-07:00

"Tu vrei să fii Crin?"...NU! Eu vreau să fiu doar EU ÎNSĂMI!

2009-09-08T05:01:00.000-07:00

Mă dezamăgeşte încă o dată abordarea acestei campanii electorale de către colegii liberali...Am spus-o şi-o repet: mi-e drag Crin. Mi-a fost dintotdeauna drag...E un drag plin de respect, dar atât. Abordarea de tip...Obama nu i se potriveşte, din simplul motiv că Obama este unic şi irepetabil.
În antiteză, preşedintele meu vrea să fie doar el însuşi, cu bune sau cu mai puţin bune, căci supuşi greşelii suntem toţi.
Din punctul meu de vedere, a fi tu însuţi/însăţi este un mare act de curaj, de care nu oricine poate da dovadă.

...

2009-09-05T01:56:00.000-07:00

"Cine are părinţi, pe Pământ, nu în gând..."

2009-09-04T13:00:00.000-07:00

Sunt încă sub imperiul emoţiilor...Habar n-am dac-o să mă exprim coerent, de fapt nici nu-mi pasă. Tocmai am terminat de citit ceva absolut senzaţional. Am citit despre un Tată, un Tată văzut pe rând, prin ochii unui copil, prin cei ai unui adolescent şi prin cei ai unui matur...
Mi s-a făcut ruşine...Am scris despre politica mea, am scris despre elevii mei, despre animăluţele mele, puţin chiar despre mine însămi, dar nu ştiu dac-am aşternut măcar un rând despre cei cărora le datorez nu numai viaţa, ci şi ceea ce-am ajuns acum. N-am scris despre iubiţii mei părinţi.
Am încă părinţi tineri. Am încă părinţi sănătoşi. M-au dorit enorm şi nu mi-au arătat decât dragoste...Adeseori până la răsfăţ, e drept, dar tot ei au avut grijă să nu cresc "strâmb",ci să am sufletul mereu plin de dragoste pentru tot ce e în jurul meu.
Nu mi-a lipsit nimic. Ce-am putut să le ofer, în schimb? Respect. Ascultare. Bucurie.
Părinţii mei au fost învăţători. De foarte multe ori mă luau cu ei, în clasă. Nu s-a mirat, cred, niciunul atunci când, la patru ani şi ceva, m-au auzit citind pentru prima oară...Au părăsit mica localitate în care locuiam şi în care m-am şi născut, de altfel (Bihor) pentru mine. Şi-au dorit să am un viitor mai bun decât al lor şi aşa am ajuns în marele oraş...
Anii au trecut...I-au bucurat premiile mele, dar ceea ce n-am să uit niciodată au fost lacrimile din ochii tatălui meu atunci când, la optsprezece ani, deveneam studentă, fără meditaţii, fără pile...
Recunosc că mi-ar fi plăcut să fiu actriţă. Actriţă de...comedie! Pare ciudat? Pentru cine nu mă cunoaşte, cu certitudine. S-au împotrivit. Ar fi trebuit să merg la Tg.Mureş sau la Bucureşti, adică departe...Departe de ei. Peste ani, am înţeles mai multe, făr-a fi nevoie să le cer o explicaţie. Se temeau ca, departe fiind şi cu atâtea tentaţii în jur, să fi cedat. Sinceră să fiu, nu ştiu dacă s-ar fi-ntâmplat aşa sau nu. Chiar nu ştiu. Simt, însă, că trebuie să le mulţumesc pentru asta.
Şi-au mai trecut nişte ani...Părinţii mei au îmbătrânit, oare? Nu, nu cred! Eu îi văd tot aşa: tineri, frumoşi, energici, grijulii şi-acum, şi uneori mă supăr, căci vreau să cresc "mare"! Dar ce se va-ntâmpla, oare, atunci când chiar va fi nevoie să cresc? Mi-e frică...Cât de bine e să mai poţi fi copil!
Mă-ntorc înapoi...Mi-aduc aminte de faptul că le-am ascuns ani de zile că fumez...Nu din teama că m-ar fi certat, nu! Era din jena că ştirbesc din perfecţiunea de care erau atât de mândri!
Prima a aflat, total întâmplător, mama mea...Ultimul, la vreo zece ani după, tatăl meu...În timp, s-au obişnuit...
În ciuda şcolilor urmate, mi-am dorit să le urmez calea, ştiind că pot, la rându-mi, să modelez destine, aşa cum şi ei au făcut-o, ani la rândul. S-au bucurat.
Acum mi s-a făcut dor de ei...Dar sunt plecaţi, aşa că mă voi mulţumi, mâine, doar să-i aud. Toată viaţa am să-i aud...Toată viaţa...

Gânduri...

2009-09-02T12:30:00.000-07:00

Trag aer în piept...O, da! Nu pot spune că n-am avut o vară...interesantă...Mă refer la partea cu politica "online"...Totul a început în seara-n care, total întâmplător (căci lucram la unul din soft-urile mele), am dat peste site-ul acela numit...politicieni...M-a intrigat şi rapid m-am înscris acolo. Părea OK...Chiar părea OK...Desigur, de la bun început am observat discreta manipulare în favoarea unui anumit candidat. Dar am rămas, totuşi, dorind să cunosc mai în amănunt stilul de "lucru"...N-a fost decât o chestiune de câteva ore, şi nu exagerez. Recunosc că şi eu i-am intrigat pe cei de-acolo, şi tot de la bun început. Eram..."pe fază" şi nu vreau să intru în amănunte, căci am ajuns demult la concluzia că manipularea masivă "online" din 2004 efectiv nu se mai poate repeta.
De ce? Simplu de tot: în primul rând, pentru că libertatea mass-media este mult mai mare acum, faţă de atunci. Am tăria s-o recunosc. Nu mai are nimeni nevoie de "conspiraţii" pe Net. Hai să zic că e unul dintre puţinele câştiguri ale perioadei. În al doilea rând, pentru că lumea s-a săturat de propagandă electorală, pentru că tot aşa o ţinem de cinci ani, nu-i aşa? În al treilea rând, pentru că oamenii vor să se simtă bine (mă rog, fiecare în felul propriu...LOL...) pe propriul site: să flirteze, să joace vreun joc sau pur şi simplu să socializeze. De data asta, Net-ul nu mai e un refugiu contra lui A.N. ...Ştiu că sună urât în gura mea aceste vorbe, având în vedere că mi-e tare, tare drag A.N.! Aşa e, însă...Dar gândiţi-vă şi voi: deschizi TV-ul, găseşti politică...Răsfoieşti un ziar, tot peste politică dai! Stai mai multă vreme la o coadă, inevitabil auzi vreo anatemă la adresa cuiva.
Recunosc că, iniţial, pe Facebook, îmi propusesem să continui "lupta" de pe ...politicieni... Cu cine? Cu amicii "galbeni"! Da, incredibil, dar ne-am "transferat" sau, şi mai corect, m-am "transferat" eu şi m-au găsit ei...LOL!!! Ştiu că pare incredibil! Apropos...Dintotdeauna i-am considerat mai altfel decât pedeliştii. Trăiesc cu impresia că sunt cei mai şi cei mai...Vax! Sper ca măcar unii să fi învăţat ceva din desele "confruntări" cu mine, pe toate temele care s-au ivit pe parcursul acestor trei luni, aproape...
Azi, însă, pot spune că am reuşit să privesc lucrurile din alt unghi de vedere: CINE NE DĂ, OARE, NOUĂ, CELOR IMPLICAŢI ÎN VIAŢA POLITICĂ, DREPTUL SĂ ABUZĂM DE PRIETENIILE NOASTRE VIRTUALE DE PE SITE-URI??? CINE NE DĂ DREPTUL SĂ-I MANIPULĂM, SĂ LE VIOLĂM NEVOIA DE LINIŞTE??? Este exact ca şi treaba cu fumatul pasiv...
Aşadar, eu, una, voi stopa orice astfel de formă de abuz faţă de prietenii mei virtuali. Voi fi doar eu, omul care sunt, cel care încearcă mereu s-aducă buna dispoziţie celor din jur. Lupta mea politică o voi duce printre oamenii de pe stradă, ascultându-i, înainte de toate, încercând să-i ajut, ca şi până acum...
*P.S. Este o reacţie la tot mai desele materiale de propagandă liberale de pe Facebook. Cu altă ocazie, voi dezvolta subiectul.
*P.P.S. Nu voi renunţa, însă, la a-mi apăra preşedintele.

...

2009-09-02T00:52:00.000-07:00

Dragi ţi-s liberalii, Miha? Şi ei mie...*** Stres? De unde stres???

2009-08-30T14:32:00.000-07:00

Mi-am permis să-l parafrazez niţel pe Bădia...Din bojdeuca lui s-a revărsat mult din înţelepciunea acestui popor...
Vreau de câtva timp să-mi dau cu presupusul despre cât de deştept se crede unul dintre candidaţii noştri...Mi-a fost taaaare drag, că e frumuşel, taman pe gustul meu(LOL), dar sincer credeam că va aborda altfel lupta...Dintre oameni, adică, nu din faţa computerului...
Marea eroare a adversarilor noştri e aceea că încă se hrănesc cu iluzia că noi, cei de roşu, am rămas înţepeniţi în preajma maşinii de scris, a ăleia vechi, al cărei ţăcănit încă-l mai pot auzi în minte...O altă eroare este aceea că nu-şi pot imagina că poţi fi alături de un om din pură convingere, făr-a fi "înregimentat" şi dirijat...
Noi, ca şi portocaliii, de altfel, ştim ce-nseamnă munca de teren, din timpul campaniilor...N-am avut vreme de intoxicări online...Nu am ajuns nici patetici, lăudându-ne singuri, asta când "corul" e prins cu alte ocupaţii...
M-a surprins şi acuza voalată vis-a-vis de o presupusă "guerilă roşie"...Asta ca reacţie la postarea extrem de corectă a lui A.N., pe blogul său. REPET: am făcut politică online pe-un site ostentativ ostil partidului meu, demonstrând celor de-acolo, tuturor, că partidul meu este departe de imaginea de "căutător pe Goagăl"...Am protestat atunci când atât adresa mea privată de Email, cât şi cele ale prietenilor mei, au fost folosite abuziv de administratorii site-ului pentru propagandă liberală...La fel s-a întâmplat şi pe Facebook...Doamne! Au împânzit site-urile, făţiş sau mascat, şi tot ei acuză...Asta înseamnă "campanie curată"??? Mai bine-ar înfrunta lumea de pe stradă...Lume care n-a uitat nici "hotelul" din perioada inundaţiilor, nici termopanele care-au schimbat termopane, în toamna lui 2008...Asta ca să nu intru în "amănunte"...
P.S.*În fond, cred că-i mai bine să stea pe site-uri toată ziua...Majoritatea internauţilor nici nu se înghesuie să-şi exercite dreptul de-a vota...

----------------
Now playing: Johnny Logan - Hold Me Now
via FoxyTunes

Că tot se poartă...EDUCAŢIA...

2009-08-28T03:47:00.000-07:00

Mi-a plăcut foarte mult:
"Marea nedreptate nu porneşte de la oamenii obişnuiţi, ci dintr-un suflet nobil corupt printr-o educaţie greşită."
*** PLATON, despre NERO...

27.august- LA MULŢI ANI!

2009-08-26T22:55:00.000-07:00

Am simţit nevoia de Facebook...

2009-08-26T13:23:00.000-07:00

...aşa că de puţine ori am poposit aici, deşi mi-e drag în continuare să scriu...Am simţit, însă, nevoia să fiu mai mult acolo, făr-un motiv anume. E un loc încă nou şi necunoscut pentru mine, dar un loc în care mă simt în siguranţă. Am avut ocazia să fiu mai aproape, dacă pot spune aşa, de vedetele mele preferate. Mi s-a oferit şansa să descopăr o voce plină de suflet şi-un caracter pe măsură. Asta m-a emoţionat într-atât încât am rezistat să urmăresc un festival care de multă vreme nu mai prezenta interes pentru mine, Mamaia, şi asta doar pentru a-i putea ţine pumnii. A meritat!
Politică? Ceva mai puţină, căci sunt de părere că se bate prea multă monedă, deja, pe subiectul E.U. ... Arogantă, dispreţuitoare, sfidătoare...Nimic nou, precum veche e şi imaginea ei de blondă mai puţin "mobilată la mansardă"...Vis-a-vis de ea mă îngrijorează doar ideea că s-ar putea "depăşi pe sine însăşi" în cazul unei "reîncoronări", în toamnă. Atât.
Nu vreau, însă, să mă transform într-un specimen foarte întâlnit în România zilelor noastre: chibiţul electoral, aşa că nu-mi voi imagina scenarii pe care tot eu să le "toc" mărunţel, mai apoi...
Cred în schimbare! Cred în forţa preşedintelui meu!
Până-n noiembrie, însă, mai e mult...Haideţi să ne umplem sufletele de iubire! Melodia e superbă, se reţine fantastic de uşor şi sunt convinsă că va deveni un şlagăr. Din punctul meu de vedere, poate puţin subiectiv, merita marele premiu...

23.august...LA MULŢI ANI!

2009-08-22T12:00:00.000-07:00

Pentru mine, ŞTEFAN IOVAN înseamnă STEAUA, aşa cum STEAUA înseamnă ŞTEFAN IOVAN.
Da...Jucătorul meu favorit...Căpitanul de la Sevilla...Moţăţei...Nu pot crede că se-apropie de cincizeci de ani. Pentru mine, va rămâne mereu tânăr şi frumos. Era atât de confortabil să-l ştiu pe teren, lângă Bumbi! Rar reuşea să treacă cineva de zidul lor! Ca jucător, cu siguranţă că ar fi meritat mult mai mult, după 1990. N-a fost să fie. Din fericire, cariera lui ca antrenor începe să se închege.
Mi-aduc aminte de fata-ndrăgostită de el...Da. Pare bizar, ştiu! Şochez pe cineva spunând că făcusem chiar rost, în 1989, de-un poster mare cu jucătorul meu favorit? Îl lipisem, spre disperarea mamei, pe uşa camerei mele...A rezistat cam un an, până când, la întoarcerea de la mare, mi-am găsit uşa goalăăăă...Am plâns, am implorat....Degeaba, însă! Nici până-n ziua de azi nu am aflat ce s-a ales de posterul cu pricina.
După retragerea lui Iovan, niciun alt jucător nu mi-a mai mers la inimă(LOL)...E drept, crescusem...

15.august...

2009-08-14T13:11:00.000-07:00

"Dacă sufletul tău înţelege de la ROCK, pân' la IMNURI şi RUGI..."

2009-08-08T10:26:00.000-07:00

S-a dus...

2009-08-07T12:51:00.000-07:00

S-a dus în Lumea îngerilor...Am plâns. Îmi plăcea Tatiana...Avea o voce pe care n-o puteam asculta făr-a simţi, sub gene, "cum o lacrimă-mi învie"..."Vina" ei, în ochii multora, care încă mai cred că aruncând cu noroi într-un POET, în CEL MAI MARE POET ROMÂN ÎN VIAŢĂ, îşi pot ascunde urmele adânci ale trecutului, "vina" ei, deci, nu era alta decât aceea că alesese să-i cânte, în continuare, plânsul pentru durerile acestei lumi...
N-a cântat nici despre sex, nici despre lovele sau merţanuri...Prin urmare, n-a avut loc în emisiunile televiziunilor noastre...Sau, dacă l-a avut, a fost strâmt, prea strâmt. N-a avut loc, aşa cum mulţi artişti adevăraţi nu au. Muzica ei şi-a lor nu e comercială...Sunt prea îmbrăcaţi şi fac notă discordantă printre fătucile dezgolite, nu numai de haine, ci şi de voce, ca să nu mai vorbesc de demnitate.
Şi s-a dus...S-a dus...Încet, în tăcere şi-n demnitate, adică aşa cum a trăit. Şi cu siguranţă că se vor mai duce şi alţii, tot ca să le cânte îngerilor...
Să-ţi găseşti liniştea, TATIANA!
********************************************************************
Ne transformăm, încet-încet, într-o naţiune vulgară...Mă tem...
********************************************************************
Versuri: Andrei...Andrei PĂUNESCU!

Amintiri(2)

2009-08-07T04:07:00.001-07:00

Am părăsit, aşadar, "haicinciul", cu o percepţie total schimbată asupra realităţii...înconjurătoare.
Am profitat de-o invitaţie pe 360...Asemănător loc, dar diferit, totuşi. Am încercat, timp de aproape doi ani, să mă prezint aşa cum sunt: social-democrata din convingere, deasupra oricăror interese de ascensiune, iubitoarea de cultură românească, dascălul devotat micului sat în care-şi desfăşoară activitatea şi încăpăţânat în a rămâne acolo, spre siderarea multora...
Spre marea mea bucurie, am legat câteva amiciţii virtuale, care-au rezistat în timp, amiciţii pe care, la sfârşitul 360-ului, le-am "luat" cu mine şi aici, ca şi pe Fbk.
Aş minţi dac-aş încerca să prezint doar faţa frumoasă a acestor doi ani şi n-aş aminti şi de întristarea mea văzând atâtea pagini de români ruşinaţi că sunt români. E drept că avem multe păcate, dar trebuie, oare, să le arătăm şi altora? Putem cere respectul lor, atâta timp cât noi înşine nu ne respectăm?...Trebuie să-mi oprim sentimentele patriotice din teama de-a nu fi taxată drept naţionalistă sau, şi mai nedrept, comunistă??? Nu...N-a fost cazul meu.
M-am despărţit cu părere de rău de blogul meu 360...M-am simţit bine, am oferit respect şi am fost respectată, la rândul meu.

ImPaCt...Deloc fatal...

2009-08-06T10:23:00.000-07:00

I-am ratat apariţia, asta e...A trebuit să văd doar crâmpeie, azi, însoţite de "horitul" unui tip extrem de enervant, atât pentru retină, cât şi pentru urechi, şi nu pentru că manifestă un zel laudativ care mă mir că nu-l umple de gelozie pe "Micutz"...
Voiam, însă, să urmăresc acea emisiune. Asta ca să explic de ce nu am schimbat canalul.
Paradoxal! Ceea ce-am reuşit să văd şi să aud m-a dus departe de tot...M-a dus în copilărie...Un click şi cântecelul haios, crezut uitat, mi-a revenit pe buze!
Well:
"Pi o mari-nspumată,
Un vapor sî legăna.
Coana Chiriţa, speriată,
Sta pi punti şî strîga:

-Vai, vai, vai, şe dureri!
Uiti, brie, vaporul,cum pieri!
Şî marinarii cum moari, moari,
Şî dau din chişoari!
Opreşti, mai, vaporu'!
Opreşti, că mă scufund!
Un val îmi atinji chişoru'
Şî traji galoşu' la fund..."

(Să mă ierte Alecsandri...Am vrut să fiu cât mai aproape de "dulcele grai", căci exact aşa pronunţam cuvintele.)

*********************************************************************
Coana Chiriţa...................................................ZeUs!!!...ZeUs al nostru...
Vaporul pe cale de scufundare........................Ghiciţi!!!
Marinarii ghinionişti........................................No comment!
*********************************************************************
Cabotin...Cabotin...

Amintiri(1)

2009-08-06T02:13:00.000-07:00

Aventura mea online, dac-o pot numi aşa, cred c-a-nceput acum vreo doi ani şi cinci luni, accidental...Una din prietenele mele îmi trimisese o invitaţie care, periodic, revenea. Invitaţia era pe "haicinci"...Am dat accept şi cam atât a fost, pentru o vreme. Apoi mi s-a solicitat o fotografie...Am pus-o. Apoi, într-o dimineaţă, m-am trezit cu un fel de mesaj, care suna ridicol, ridicol de tot: "Hei, H..., ce dulce eşti!" :P...M-am şocat un pic, cât să-mi fac curaj să intru pe site şi să văd despre ce Dumnezeu era vorba acolo! N-am avut prea mult timp la dispoziţie, aşa că ceea ce-am reuşit să "văd" nu m-a îngrijorat. Am schimbat doar numele şi datele de contact. Aveam o singură prietenă, reală, era suficient. Apoi am primit câteva invitaţii...Mi-aş fi dorit să fie din partea unor persoane de sex feminin. Le-am acceptat, după o verificare prealabilă. Am evitat orice contact cu vreunul dintre amicii virtuali şi mi s-a reproşat că sunt atipică pentru lumea virtuală...N-am înţeles nici până acum care era semnificaţia acelui reproş. Am renunţat la "hai" după nici jumătate de an: nu-mi plăcea pur-şi-simplu, deşi absolut nimeni nu m-a jignit. Nu sunt nici în viaţa reală o colecţionară de prieteni, deşi sunt percepută ca o persoană foarte sociabilă; prin urmare, nici în lumea virtuală nu m-am dezis de felul meu de-a fi.
Ce-am găsit acolo, însă, a fost multă iluzie...Oamenii au nevoie de iluzii, mai ales de iluzii cu conotaţii...intime, hai să le numesc aşa...Unii vor să fie frumoşi, alţii vor să fie "baştani"(cât de îngrozitor sună, Doamne!!!"), alţii vor să fie inteligenţi...Culmea e că şi reuşesc! Reuşesc să vândă iluzii şi cumpără, la rândul lor, iluzii...Eu??? Nu pot fi decât ceea ce sunt şi nici cu căutarea de iluzii nu mă împac. Aşa că i-am lăsat în lumea lor, fără să încerc a-i înţelege.
Ceea ce-a fost cumplit, pentru omul de bună credinţă care sunt, a fost aceea că, pe stradă fiind, nu puteam scăpa de întrebarea:"Doamne! Oare ce s-o ascunde în spatele unor oameni? Câte doamne onorabile sau câţi domni moralişti...?" Am simţit un fel de dezamăgire, de ce să n-o recunosc?

Revoltă...scurtă!

2009-08-04T14:07:00.000-07:00

Ufff!!! Ce e rău în a-ţi plăcea să arăţi a femeie, chiar dacă eşti implicată într-o activitate asupra căreia bărbaţii încă emit pretenţii de supremaţie?
Am unghii lungi, îmi place să mă îmbrac, uneori port şi breton, îmi plac Dior şi Dolce&Gabbana, îmi plac medalioanele, cerceii mari şi brăţările...În viziunea unora, sunt neserioasă...A cui, a unora??? A unor femei-"bărbat", care-şi fac o virtute din a-şi arăta propria neglijenţă...? A unor bărbaţi moralişti dar, în fond, doar timoraţi...?
De ce scriu despre aşa ceva, în puterea nopţii? Ei bine,oricât de tare m-ar deranja o altă femeie, n-ar fi niciodată din cauză că se respectă ca femeie, adică îi place să şi arate aşa, fără a cădea în vulgaritate. M-ar deranja prostia ei şi ţăţismele din dotare. Atâta tot.
P.S.* Nu sunt fan E.U., dar nici cu criticarea aspectului ei nu sunt de acord.
P.P.S.* Femei-KOMISAR...Mda, îmi vin în minte câteva: Ana P., etc.
*********************************************************************
Totuşi, cine-l "ridică" pe Crin în sondajul meu??? LOL!!! Păi e blog de pesedistă!

3.august - LA MULŢI ANI!

2009-08-02T14:43:00.000-07:00

Îl ştiu pe Ilie S. din copilărie (cred că-s singura de care nu s-a prins...chitara-LOL- şi doar din vina mea). Întotdeauna a fost deosebit. Acest cântec îmi place foarte mult..."Să nu uiţi, Darie!"...

Cu drag

2009-08-01T12:46:00.000-07:00

Îi ştiu aproape toate cântecele...
Ce să mai spun? Adolescenţa mea înseamnă şi Gabi Cotabiţă, aşa cum înseamnă STEAUA şi Ştefan Iovan, aşa cum înseamnă Adrian Păunescu şi Boris Becker...
Într-una din zilele astea se vor împlini douăzeci şi unu de ani de când, la Mamaia, primeam un autograf, pe care-l mai păstrez, încă.
Cântecul meu de suflet este "Dă-mi o şansă" dar, din păcate, nu l-am putut găsi...
************************************************************************
"Dă-mi o şansă să uit teama
Şi tristeţea să nu-mi cearnă lacrimi mari,
Printre nopţile curate, să te pierd singurătate,
Şi alături să te simt voi încerca.
Dă-mi o şansă, o speranţă,
Şi puterea să mai cred în vraja ta,
Dă-mi o şansă, fericire,
Şi să vină iar iubirea-n viaţa mea..."
*************************************************************************

Iniţial îmi propusesem să scriu despre încă ziua de azi,31.iulie,

2009-07-31T13:44:00.001-07:00

şi despre cum a fost pusă-n practică noua înţelepciune emisă de creierul Celui-care-Ştie-Tot-Tot-Tot...Simt ceva ciudat, însă...Nu e revoltă, nu e dispreţ...E milă...
Îl privesc dincolo de demnitatea pe care-o ocupă, încă...Aş putea, oare, aştepta vreo înţelegere din partea lui, măcar (căci de respect demult nu mai poate fi vorba!), faţă de umilinţa la care suntem supuşi noi, dascălii din preuniversitar? Nu...Unul care nu s-a "omorât" niciodată-n viaţa lui cu învăţatul nu poate privi decât cu mari frustrări sistemul care i-a creat, precum se vede, coşmaruri...
Aşa că...
N-am găsit ceva mai potrivit de ascultat, în seara asta...E prima oară când îi ascult şi, cu siguranţă, şi ultima...

A/\EXAH/_\POSS...

2009-07-30T00:12:00.000-07:00

*************************************************************************
A strălucit puţin, dar intens, pe cerul istoriei. Din punctul meu de vedere, ca nimeni altul, până acum!
În urmă cu câteva luni, încercam o comparaţie...Precum se vede, educaţia poate constitui un atu, dar nu neapărat şi un handicap.
*************************************************************************

...

2009-07-27T03:45:00.000-07:00

Ştirea că unul dintre foştii mei şefi îşi doreşte o intrare în rândurile "galbenilor" m-a blocat pur şi simplu...Dincolo de decepţiile suferite(care, în cea mai mare parte, i s-au datorat lui însuşi...), consider că nu are absolut nimic în comun cu liberalismul...
Desigur, n-ar fi primul caz, nici în partidul meu, nici în celelalte partide...Sunt prea decepţionată ca să comentez cameleonismul politic...Voi spune doar atât: este, poate, aspectul pe care-l dispreţuiesc cel mai mult!
* Dacă-l respect pe primarul Gh.C. este pentru că şi-a păstrat şi şi-a apărat convingerile.

Qui prodest?

2009-07-25T07:41:00.000-07:00

Foarte mulţi dintre intelectualii care-au pus un umăr greu la "descălecarea"(cunosc exact semnificaţia acestui termen...Apelez la el întrucât nu găsesc un altul în acest moment, când vreau s-aştern câteva gânduri...Nu obişnuiesc să folosesc ciornele, aşa că mă voi baza din nou pe spontaneitatea care mă caracterizează.) marinarului în Dealul Cotrocenilor încep să îşi exprime public şi vocal desolidarizarea de cel pe care, până nu demult, l-au venerat ca pe-un simbol al dreptăţii şi-al corectitudinii, ca pe-un protector al artelor, etc., etc.
În ceea ce mă priveşte, această atitudine mă dezgustă! Şi cu ajutorul lor, mai mult sau mai puţin interesat, acest om a ajuns în fruntea noastră! A ajuns să vorbească(mă rog, cât o face...) în numele nostru. A ajuns imaginea noastră în lume...Atunci, în 2004, chiar n-au ştiut acei susţinători cu cine au de-a face? Nu i-au intuit setea de putere şi de control? Greu de crezut...
Acum la ce ne mai foloseşte "desolidarizarea" voastră? Veţi putea repara, aşa, eroarea făcută în urmă cu cinci ani?
Vinovaţi, după mine, sunt şi co-partenerii liberali din ADA! Cine i-a oprit pe unii lideri marcanţi ai PNL să facă pasul înapoi, atunci? Disciplina de partid? Veşnica scuză!
Vinovat este şi "Tribunul"...Nu-i uit îndemnurile către propriu-i electorat, de-a-l vota pe B...Degeaba l-a-njurat după...
Vinovaţi sunt şi mulţi din mass-media...Şi ei l-au "poleit"!
Vinovaţii "fără vină" sunt cei care-au fost manipulaţi, profitându-se de nivelul lor scăzut de inteligenţă şi de educaţia lor îndoielnică.
Dar a sosit ocazia să-l trecem în istorie! Poate fi trecut în istorie! Cred cu tărie asta! Dar...
Şi-acum, ca-ntotdeauna în aceşti cinci ani plini de circ, mai puţin şi de pâine, marinarului i se face jocul...El calomniază, ironizează, batjocoreşte...Adică face exact ceea ce ştie să facă şi ce i-a ieşit cel mai bine de când e în politică...Aşteaptă replicile-"scuză"...Ele vin, bineînţeles, şi nimeni nu poate fi condamnat pentru că se apără.
Apoi, el se dă "mirat": doar n-a vrut să supere pe nimeni, ăia au înţeles greşit! Etc., etc. ...
E-atât de previzibil!!! Şi-o spun eu, un om obişnuit, pentru care politica nu e altceva decât o plăcere, un romantism...
Ce-i de făcut, atunci? "Desolidarizări publice"? Critici vehemente??? Nimic din toate astea! Omul trebuie doar nebăgat în seamă...Din timp, însă. Asta-i doare cel mai tare pe aceşti oameni: imposibilitatea de-a se mai afla în centrul atenţiei, sub lumina reflectoarelor, ca "alfa" şi "omega"...
*Altceva...Unii amici liberali se laudă cu fiecare procenţel obţinut de candidatul lor(şi nu-s invidioasă!) şi se-arată extrem de îngrijoraţi de trendul încetinit-crescător al Preşedintelui meu...Mă amuză naivitatea lor!!! Campania pe Net dusă de liberali este chiar mai în forţă decât acum cinci ani! Oriunde ai intra, Crin şi prietenii săi te-ntâmpină cu zâmbete largi...Oriunde-ai intra, sondajele online îl dau ca principal favorit...Chiar zilele trecute m-am revoltat văzând că adresa mea de Email este folosită, contrar politicii oficiale a unui site, pe post de căsuţă poştală pentru materiale de propagandă electorală liberală...
Oameni buni! Mi-e simpatic Crin! Am mai spus-o: e haios, e inteligent, e...altfel! Totuşi, votez cu creierul şi nu cu alte părţi anatomice, şi nici cu carnetul roşu în mână...Nu e potrivit pentru a fi preşedinte, atâta tot! În postura de Ministru al Culturii şi Cultelor- da!
Faţă de oricare dintre candidaţi, el are avantajul poziţiei iniţiale: un tip pe seama căruia nu s-a auzit nimic compromiţător, un tip care a fost mai mereu anti-Tăricel...Iar campanie, slavă Domnului, i se face, intensiv, precum am zis, din iarnă! Şi-atunci...Chiar are un procentaj promiţător??? Judecaţi şi voi...cu raţiune(LOL)...
**********************************************************************
Îmi propusesem să reiau discuţia despre tarele sistemului din care fac şi eu parte...Mi-am reproşat că n-am salvat nimic din tot ce-am scris anul trecut, în special, pe celălalt blog al meu...Nu ştiu dac-aş mai fi în stare să scriu la fel. Acum...sunt în vacanţă! Am glumit, of course...Adevărul e că aşa se-ntâmplă când scrii din instinct, cum zic eu...Adică liber...Îmi vine să râd şi-acum, peste ani, gândindu-mă la disperarea pe care trebuie s-o fi simţit profesoara mea de ROMÂNĂ, ştiind că nu-mi poate controla pregătirea, înainte de Olimpiade...Mda. N-am fost un elev comod...Nu mi-a plăcut să repet părerile altora, chiar dacă erau mari critici literari...
GATA!!! Mi-e groază să parcurg cele scrise azi...Nu m-ar deranja atât o eventuală incoerenţă, cât greşelile gramaticale...Spuneam unei bune prietene că, de-a lungul vieţii mele, am făcut o singură astfel de greşală..."de-alungul"...Nu ştiu unde-mi fusese capul...N-aş fi ţinut-o minte dacă nu m-ar fi "costat" o mare depunctare, la Bistriţa...

...

2009-07-22T02:18:00.000-07:00

Aş minţi dac-aş spune că...

2009-07-21T13:55:00.000-07:00

îmi place să fiu pusă pe aceeaşi treaptă cu un absolvent "pe bandă"...De-atâtea ori, însă, am scris despre "colecţionarii de diplome"!
Deranjant nu e numai faptul că tu ai învăţat iar el doar s-a făcut că-nvaţă. Deranjant e şi aceea că arborează o superioritate, care nu se ştie de unde provine: din faptul că "uite, se poate şi aşa!"(numai proştii-TÂMPIŢII- învaţă...) sau din încercarea de-a-şi camufla neputinţa în spatele acestei măşti?
Dumnezeu ştie! Cert este că acest fenomen trebuie să înceteze!
Apreciez:
1. Iniţiativa Doamnei Ministru. Sper să cuprindă şi celelalte "fabrici de telectuali".
2. Solidaritatea Preşedintelui partidului meu, în ciuda unor presiuni evidente.
Dezavuez, bineînţeles:
1. Graba suspectă cu care televiziunile s-au întrecut în răstălmăcirea celor spuse de Preşedinte. Manipulare...Adică nimic nou.
2. Ironiile şi acuzele reprezentanţilor ADA...Da! Ei chiar că sunt în măsură să critice, nu-i aşa?

"Ca un fum de ţigară, SUFLETUL..."- ADRIAN PĂUNESCU

2009-07-20T05:05:00.000-07:00

Este CEL MAI MARE POET ROMÂN ÎN VIAŢĂ...
Dar, oare, câţi "alchimişti ai cuvintelor" s-au bucurat de apreciere în timpul vieţii lor? E-atât de trist...

20.iulie.1943- LA MULŢI ANI, ADRIAN PĂUNESCU!

2009-07-19T10:39:00.000-07:00

Când şi cum m-am apropiat de poezia lui?... E-atât de mult de-atunci! Cum? Curios, nu datorită Cenaclului, ci datorită celui pe care mi-e drag să-l numesc şi acum, deşi nu mai e, Domnu' meu Trandafir. N-am să spun şi aici povestea despre cel care m-a făcut să mă-nchin în faţa limbii poporului meu, cu dragoste şi cu preţuire...N-am să mai spun povestea lui, deşi poate c-ar merita să nu rămână doar pe blogul pierdut.

Mi-aduc aminte, acum şi aici, de-o zi de şcoală, care părea a fi obişnuită, de-o oră de ROMÂNĂ, de Domnu' meu Trandafir şi de-o poezie...Mi-au rămas întipărite-n suflet, nu doar în minte, câteva versuri...

"Pune-ţi, copile, capul pe pernă,

Te-aşteaptă vise, prunc adormit,

În vise viaţa este eternă,

Cu ceruri blânde şi fără sfârşit.

...........................................................

Mama te leagănă, veghează tata,

Somnul ţi-l apără ochi părinteşti,

Dormi şi visează că lumea-i gata

Şi te-aşteaptă numai să creşti."

("Leagăn pentru toată copilăria")

Fiind un copil iubit de cele mai multe ori până la răsfăţ, e lesne de-nţeles de ce-am tresărit la auzul acelei poezii... Mai ţin bine minte şi că, după câteva momente de tăcere, mi-am întrebat DASCĂLUL: "Cine a scris această poezie?"...Şi DASCĂLUL mi-a zâmbit, apoi ne-a zâmbit tuturor şi, cuprinzându-ne strâns cu privirea-i, ne-a spus atât: "Copii... Astăzi vreau să vă fac cunoştinţă cu... ADRIAN PĂUNESCU!" Ce-a urmat după asta? Aş minţi să spun că mai ştiu... Dar ştiu că din acea zi, marele poet a intrat în micul meu univers, pentru totdeauna.

Nedrept a fost tratat şi-atunci, în vremurile-ntunecoase, când numai el şi CENACLUL lui reuşeau să mai ţină aprinsă "candela" în sufletele celor care, poate, azi îl reneagă...Manualele de Limba ROMÂNĂ îl aminteau sumar, ca făcând parte din generaţia tinerilor poeţi...

Nedrept încă mai este tratat şi nu vreau acum, în prag de bucurie, să răsucesc cuţitu-ntr-o rană care doare...doare...doare...

Acum vreau doar să-i urez multă sănătate şi iar multă sănătate! Are nevoie de asta, ştiu.

************************************************************************

Mai trebuie, oare, să spun că versurile care mi-au rămas în suflet atunci, în ziua-n care l-am... cunoscut pe ADRIAN PĂUNESCU, ca şi cele ale poeziei "Mama", scrise de NICOLAE LABIŞ, le transmit fiecărei generaţii de învăţăcei avută-n faţă?...

Nu-i sunt fan, nu i-am fost niciodată şi nici nu-i voi fi, dar

2009-07-18T04:19:00.000-07:00

nu sunt de acord cu astfel de "revolte"(mă refer la acel ou...)! Având în vedere că judeţul meu şi-a dorit să-"mbrace" haina portocalie, şi-a dorit cu disperare, ca pe-o "dovadă de superioritate" vis-a-vis de alte judeţe din ţară, consider gestul de ieri ca fiind o ruşine şi o pată pe obrazul nostru, mai ales că a dovedit şi laşitate...Cu siguranţă că acel "revoltat" s-a numărat printre cei mai vehemenţi votanţi portocalii.

14 iulie 1958 : Mircea Dan GEOANĂ * LA MULŢI ANI!*

2009-07-13T11:39:00.000-07:00

În ciuda tuturor eforturilor "galbene" de-a induce, din ce în ce mai insistent(dovedind, astfel, că timpul nu le este aliat şi tocmai de aici riscul de-a greşi este foarte mare),în mentalul colectiv, că al lor candidat (un om onorabil, de altfel) va fi învingătorul din toamnă(mă refer aici la toate site-urile aşa-zis "apolitice", unde metoda patentată de Cristian B., în 2004,se aplică din nou,de dinainte de europarlamentare, cu iluzia că va mai "ţine"...),este deja o certitudine că MIRCEA DAN GEOANĂ este cel care va intra în lupta directă cu actualul preşedinte...Şi, nu numai atât: VA ÎNVINGE!

"Norocul îi ajută pe cei îndrăzneţi!"***VERGILIUS

LA MULŢI ANI, domnule PREŞEDINTE!

Ce bine e să constaţi, peste ani, că ai avut dreptate atunci, când n-ai vrut... să spui nimic...

2009-07-12T02:14:00.000-07:00

Born RED(2)

2009-07-09T08:50:00.000-07:00

Din nefericire, strategia aceasta de tip agresiv, suprapusă peste "educaţia" de tip nou, post-decembrist, dar şi peste o stare de revoltă indusă treptat, dar insistent, atât prin mass-media cât şi prin vocile "curate" şi "justiţiare", au umplut sufletele unor români de ură, de răzbunare, iar în sufletele altora au semănat îndoiala...Cu toţii ţinem încă minte faimoasele sloganuri, gen: "îi tragem în ţepe", "nu pot ei fura, cât putem noi vota", "să trăim bine", etc...Oameni buni, vă spun şi vouă ce-am spus şi ce spun de cinci ani încoace: sunt om de şi cu onoare! Fac politică din convingere şi fără nici cea mai mică dorinţă de parvenire! Niciodată, dar NICIODATĂ, la vreuna din întâlnirile noastre de partid, n-am fost îndemnaţi sau sfătuiţi, sau obligaţi să FURĂM VOTURI, în secţiile de votare! NICIODATĂ nu ni s-a cerut ca prin jigniri sau acuze nefondate să ne impunem supremaţia politică în faţa rivalilor noştri! Dimpotrivă, ni s-a cerut să fim echilibraţi, serioşi, decenţi şi să vorbim doar despre realizările noastre.
Dar efectul "bulgărelui de zăpadă" nu mai putea fi oprit...Isteria unora atinsese cote de neimaginat, înainte de bătălia finală pentru preşedinţie...Ca o rană, încă necicatrizată: n-am înţeles de ce s-a tăcut, atunci...Ce motive l-au oprit pe cel de dragul căruia alesesem social-democraţia, să tacă şi să accepte acuzaţii care, precum se ştie, nici acum nu s-au dovedit a fi reale, în ciuda tuturor "zbaterilor"...
Şi-aşa ne-am trezit...în ŢEAPĂ!!! Cu toţii, chiar şi cei care nu ne dorisem asta...
Constat că divagaţia mea începe să capete "proporţii"...Aş râde, dar n-ar fi râsul meu, precum bine spunea "bădia"(mai ţineţi minte? "Râzi tu, râzi tu, Harap-Alb, dar nu-i râsul tău...").
Revin la începuturile mele de "bloggeriţă"...Timide, şi nu din nepricepere-n a mânui condeiul, dar corecte şi tranşante încă de la început:"sunt pesedistă!!!"...Da, nu neg că am "oareşce" teribilism în mine...Sunt un Vărsător, doar, şi unul extrem de ambiţios!
Prieteni virtuali? Cititori? Cred că am avut, judecând după numărul de vizitatori...Îmi place să cred că nu doar zâmbetul meu frumos şi claia de păr blond i-au determinat să poposească printre scrierile mele...Am dorit decenţă şi-am primit-o...În afara câtorva "muieri" frustrate, disperate în a-mi găsi "călcâiul lui Achilae"(ca-n viaţă, de altfel), nu mă plâng. N-am sămânţă de mitomanie în mine, aşa că n-am să spun că mi-am făcut adepţi...În timp, însă, simplul fapt că nu m-a înjurat nimeni, deşi trecuseră câteva momente electorale, mi-a întărit convingerea că, în toamna lui 2008, EL nu va mai putea deturna ceea ce noi puteam vota! Şi-aşa a fost...
Time out!

Liman...

2009-07-08T12:27:00.000-07:00

Just wonderful!

2009-07-04T14:58:00.000-07:00

Born RED(1)...că tot veni vorba...

2009-07-03T14:34:00.000-07:00

De doi ani încoace, recunosc că am ales ŞI calea aceasta pentru a interacţiona cu cei din jurul meu. Cum s-a-ntâmplat? Mda...Am pus mult suflet, ca şi acum, şi ca-ntotdeauna, de altfel, în campania din toamna lui 2004... Am simţit, însă, că ceva NE lipseşte...Dincolo de tupeu, pe care, sincer, n-o să-l avem niciodată. Spun asta fără regret; spun asta cu mândrie!
Abia după ce-am fost...înfrânţi(dacă se poate numi înfrângere deturnarea rezultatului alegerilor de-atunci), am realizat că nu e suficient să fii printre oameni, să-i asculţi, să le explici, să încerci să-i ajuţi...Strategia aceasta- da, prinde în faţa acelui electorat atât de hulit şi de dispreţuit de "unii", catalogat a fi "mediocru" din toate punctele de vedere, "provenind din mediul rural şi având o medie de vârstă ridicată"...Faţă de ceilalţi, însă, locuitori ai urbei şi, automat, şi "intelectuali"(şi asupra acestui aspect prefer să mă abţin...), se impunea o cu totul altă abordare. Care? Cum? Ce anume-i făcea să strâmbe din nas, în cel mai fericit caz, atunci când spuneam că sunt social-democrată? Ce anume-i făcea, pe prietenii mei chiar, să mă ia peste picior, aruncându-mi vorbe de genul: "eşti în partidul hoţilor, corupţilor, comuniştilor, etc.", deşi nu eram şi nu sunt nici hoaţă, nici coruptă, nici comunistă...?
Mi-am amintit, mai apoi, de sms-urile şi de E-mail-urile cu conţinut provocator, şi iarăşi mă exprim elegant, primite de mine, de prietenii mei, de cunoscuţii mei, de oamenii cu care relaţionam sporadic...Cu siguranţă primite de mulţi dintre românii care-au dorit într-atât de mult "schimbarea= linşarea" pesedeilor comunişti! Dar dacă eu am râs, considerându-le a fi glume proaste, câţi, oare, le-or fi dat crezare şi le-or fi trimis mai departe, ca-n vremurile de clandestinitate comunistă, în care şoptitul îndemn "Citeşte şi dă mai departe!" stârnea fiori tuturor "oropsiţilor soartei"?

2 iulie...

2009-07-02T12:58:00.000-07:00

Celui mai bun MINISTRU, CRISTIAN DIACONESCU, LA MULŢI ANI!!!

Vă mulţumesc, MAESTRE!

2009-07-01T14:01:00.000-07:00

M-a impresionat...Puternic!

2009-06-30T01:08:00.000-07:00

WhY NOT, în cuvinte simple...

2009-06-29T02:02:00.000-07:00

Cum aş putea să spun că nu îmi place, când de atâtea ori am scris despre el pe celălalt blog? Dintotdeauna a fost unul dintre cei "aparte" în partidul meu...hâtru, extrem de inteligent, nonconformist...În fond, exact tipul de personalitate preferat de mine, căci aşa sunt şi eu...Nu neg că nu mă mai gândesc la ce traiect ar fi avut partidul meu, cu el în frunte...Va rămâne mereu un semn de întrebare, însă.

Nu ştiu dacă ar fi avut acelaşi succes în competiţia pentru Bucureşti, dacă nu alegea să plece din partid, pe fondul unui conflict major cu un personaj extrem de controversat...Dar a învins! L-a învins, total previzibil, pe bihorean şi m-am bucurat enorm, pentru că am considerat că, în sfârşit, i se făcuse dreptate! Anul 2000 nu a reprezentat un eşec pentru el, ci o trădare.

Şi a trecut un an...Un an pentru bucureşteni...Bine? Rău? Numai ei sunt în măsură să o spună.

În ultima vreme, însă, se lansează tot felul de speculaţii..."candidează O."/ "nu candidează"...Aiurea! Într-adevăr, cei mai mulţi români sunt sătui până peste cap de giumbuşlucurile actualului. Credeţi că vor dori înlocuirea lui cu cineva asemănător, chiar dacă e un tip rasat? Credeţi că povestea din 2004 se mai poate repeta şi că românii vor fi dornici s-o mai creadă? După părerea mea, nu! Sunt convinsă că nici Domnul Doctor nu crede că norocul mai poate fi forţat o dată. Şi-atunci cui folosesc toate-acestea? This is the question...

Îi voi purta acelaşi MARE RESPECT şi-l voi privi cu aceeaşi simpatie. Îi doresc să-şi ducă promisiunile până la capăt, chiar dacă nu are o viaţă uşoară, dar era conştient de asta.

Prin urmare, MIRCEA GEOANĂ va intra cu certitudine în turul doi şi nu numai atât: VA ÎNVINGE!!!

P.S. Nu ştiu cine şi ce votează în sondajul meu...Pot constata, însă, că reprezentanţii partidului meu sunt cei mai buni, ca-ntotdeauna!

Pentru că e weekend...Pentru că e-o zi ploioasă în oraşul meu...Pentru că-mi place!

2009-06-27T03:26:00.000-07:00

"Doar o vorbă s-ăţi mai spun..."

2009-06-27T03:03:00.000-07:00

Am fost, mai de grabă, un copil liniştit. Îmi dădeai o carte sau o păpuşă şi-aş fi fost în stare să nu mă dezlipesc de ele ore-n şir! Şi, totuşi, n-am crescut nici "strâmbă", nici "temătoare" faţă de cei din jurul meu.
De multe ori m-am întrebat ce anume-aş reciti cu aceeaşi plăcere ca cea avută-n copilărie...Nu cred c-aş şoca pe nimeni spunând c-aş reciti "Cireşarii", de Constantin Chiriţă, cărţile lui Jules Verne şi "Legendele Olimpului", de Alexandru Mitru. Da...Sunt cărţi care mi-au marcat copilăria...
Acum mă-ntreb ce anume am citit în ultimele luni...Mă refer la o carte reală, palpabilă...Tăcere...Aşa e, n-am citit nimic! Am intrat doar pe "Goagăl" şi am dat "Sărci"...A fost mai simplu, mai rapid... Şi iată cum am ajuns taman la "sfaturile" personajului faţă de care am cea mai mică consideraţie...

"Să mori rănit din DRAGOSTE de VIAŢĂ..."***ReSt in PeAcE, MICHAEL...

2009-06-26T01:38:00.000-07:00

Am crescut cu muzica lui...Iar dacă AxL m-a făcut să-mi placă bandanele, Michael m-a făcut să-mi placă pălăriile şi mănuşile fără degete...Dar dincolo de toate-acestea, mesajul transmis de muzica lui mi se părea mereu tulburător, deşi era, în fond, acelaşi: DRAGOSTE...DRAGOSTE pentru cei din jurul tău...DRAGOSTE pentru VIAŢĂ...

UnBeliEvAbLe!!! MICHAEL JACKSON is DEAD!!!

2009-06-25T23:14:00.000-07:00

...

2009-06-25T13:17:00.000-07:00

"Sunt singură azi, inima mea..."***Rest in peace, KASIMIR! I'll always love you!

2009-06-25T10:45:00.000-07:00

Nu ştiu câţi dintre voi aţi privit un animăluţ murind...Nu ştiu câţi dintre voi s-ar fi rugat la Dumnezeu ca să-i curme suferinţa, aşa cum am făcut-o eu...KASI a scăpat de durerea lui şi-a murit cu un oftat prelung, dacă pot numi oftat acel şuier pe care multă vreme am să-l mai aud de-aci înainte. N-am să pot uita ultimele ore petrecute alături de micuţul meu prieten...Inutilă, inutilă, inutilă...Moartea te dezarmează total...

Frumoşii HELMUTH şi KASIMIR nu-mi mai pot zâmbi decât din fotografii...Priviţi-i! E primul lor Crăciun împreună! HELMUTH era o fire mai răbdătoare; a pozat liniştit, ştiind că feliile de kiwi şi de pomello îl aşteptau oricum! KASIMIR, mai pofticios, cu greu a stat locului, taman cât să-l prind în poză!

E prima lui zi în casa noastră...13 noiembrie...Peste câteva ore, bunicul meu se stingea, brusc, în Oradea...

KASIMIR a fost singurul purceluş căruia HELMUTH i-a dat voie să mănânce din farfurioara lui...Ulterior, fiecare a servit masa din farfuria(dublă) proprie, în căsuţele lor...

13 noiembrie, 2006...Sunt încă în micul magazin din Terra...Doamna Rodica tocmai mi-l scosese pe KASI din căsuţa pe care-o împărţea cu alţi purceluşi...Doamna Rodica zâmbea...Ştia că-l aşteaptă o viaţă bună pe frumosul din palmele ei! Mâine am să-i dau vestea tristă...E un om deosebit şi foarte iubitor de animăluţe! Ce trist că lumea nu prea mai cumpără animale...Te costă, nu zic că nu, întreţinerea lor; desigur, dacă vrei să le oferi un trai fericit. Purceluşii mei au avut mai mult decât şi-au dorit şi nu-mi pare rău!

Păcat că doar în faţa Morţii am fost neputincioasă...

Where is The Ancient Spirit of Conqueror?

2009-06-25T00:44:00.000-07:00

KaSiMiR...KaSiMiR...KaSiMiR!!!

2009-06-24T13:41:00.000-07:00

Poetul meu preferat scria, tare demult, că "în faţa dragostei şi-a morţii, noi toţi redevenim copii"...Avea mare dreptate, căci eu, privindu-l pe Kasimir cum stă să moară, mă simt neputincioasă şi inutilă, şi plâng ca un copil...Dumnezeu ştie ce-l mai ţine în viaţă! Poate c-aşteaptă-ntoarcerea celui care, atunci când mai trăia şi Helmuth (asupra căruia-mi revărsam aproape toată dragostea), îi oferea dragostea lui...Soţul meu...Încă se mai află în Germania, urmând a se întoarce abia sâmbătă. Îi spuneam în cursul zilei, la telefon, că din cel care-a fost o mândreţe de porcuşor, de-aproape două kilograme, n-a mai rămas decât o umbră, dar o umbră care se-ncăpăţânează, parcă, să-l aştepte...
M-a consolat...Ştie prea bine câtă grijă am avut de micuţii mei prieteni. Încă n-a uitat cât de mult am suferit acum şase luni, când Helmuth a murit. Ştie că n-am să-mi pot opri şuvoiul lacrimilor nici acum. Ştie că nimeni, aici, nu mi-ar fi putut ajuta purceluşul.
La ceasul în care scriu, destăinuindu-mă, Kasimir zace, cu inimioara încă bătând, lângă mine, pe perna care mai păstrează mirosul celui care l-a iubit enorm. Interesant e că s-a liniştit în momentul în care l-am aşezat pe pernă. Eu nu mai pot face altceva decât să-i mângâi blăniţa, care nu mai are strălucirea de altădată, să-l privesc lăcrimând şi să mă rog ca Dumnezeu să-i curme suferinţa...
Nu ştiu de ce s-a întâmplat aşa. După vizita la medic, a mâncat destul de bine şi părea că îşi va redobândi voioşia cu care ne obişnuise. Din păcate, starea lui s-a agravat accelerat, mai apoi.
Celor care n-au avut vreodată grijă de-un animăluţ se prea poate ca tot ceea ce descriu eu acum, să li se pară un infantilism teribil...Poate că şi eu gândeam aşa, auzind poveştile altor iubitori de animale. Ce poate? Aşa gândeam...Asta până-n ziua-n care nu mi-am dorit drept cadou nici brăţări, nici inele, nici haine sau parfumuri scumpe, ci doar doi ochişori rotunzi şi negri ai unui sufleţel speriat. Şi din acea clipă, copilul din mine s-a făcut brusc mare, şi zău că n-am să regret niciodată asta!
Acum, însă, dezmierd cu privirea ghemotocul de blăniţă cuibărit pe pernă...Va urma o altă noapte albă, căci tare mi-e că pentru mine şi pentru Kasi, nu va mai exista un mâine...Sau, poate?

...

2009-06-24T07:20:00.000-07:00

Datorie morală...

2009-06-24T02:05:00.000-07:00

Ai o mare datorie faţă de noi, Cozmine! Supărat, ai trecut cu "arme şi muniţii" în tabăra celui pe care l-ai "uns" Domn...Ai primit, imediat, "răsplata": EJECT!!! Da..."iubesc trădarea, dar nu iubesc trădătorii"! A fost, poate, singura ta eroare de anticipaţie.

Acum, însă, ai ocazia să te revanşezi şi nu numai în faţa noastră, ci în faţa tuturor românilor: a celor care au ales stânga, în 2004, dar şi în faţa celor care s-au săturat de starea de conflict şi intrigă din aceşti cinci ani.

Nu eşti singurul vinovat pentru tot ce încă mai este, dar eşti principalul răspunzător, căci mintea ta de excepţie a făcut totul posibil, atunci.

Sufleţel mic...Fă-te bine!!!

2009-06-23T16:21:00.000-07:00

Nu pot decât să plâng...La fel de sfâşietor ca exact acum şase luni, când l-am găsit pe Helmuth mort în căsuţa lui...Kasimir se-ncăpăţânează iar să nu mănânce nimic, deşi nu mai are probleme cu dinţii...Nu mă pot plânge. Doi profesori universitari, medici veterinari, s-au ocupat de el, în urmă cu opt zile. M-au asigurat că nu are alte probleme, dar tot ei au recunoscut că în şcoala românească încă se studiază prea puţin despre fiinţele acestea atât de drăgălaşe- purceluşii de Guinea, şi doar pentru că au apărut nu de multă vreme la noi. M-au consolat spunându-mi că media lor de viaţă e de trei ani...Da...Kasi se apropie de vârsta asta şi totuşi îmi pare atât de nedrept! Doamne! Când au trecut aceşti ani? Parcă mai ieri îl aduceam, era mic de tot şi pofticios nevoie mare! Ar fi fost în stare să mănânce orice, oricât, oricând...Ajunsese obez, chiar, dar nu am avut inimă să-l pun la dietă.

Şi-acum mă uit la el...A slăbit...Doarme mult, aproape tot timpul...Eu dorm puţin, cu teama că s-ar putea să nu-l mai găsesc viu dimineaţa...Mi s-a spus că nu poate fi ajutat, că o operaţie, dacă s-ar încumeta cineva s-o facă, i-ar putea fi fatală, din cauza vârstei...Mi s-a spus că trebuie să mă consolez...

Cred c-a fost trecut de ora unu când am ieşit să-i culeg câteva firicele de iarbă...A mâncat puţin, parcă cu poftă, sau poate că doar mi s-a părut, dornică să-l văd vioi ca până nu demult...

E un sufleţel mic, care mi-a adus multă bucurie, la fel ca şi Helmuth...E un sufleţel mic care mi-a schimbat viaţa...

JuSt LoVe...HaPpY MiDsUmMeR DaY!!!

2009-06-23T12:55:00.000-07:00

" În Noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Dar probabil că se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească..."

MIRCEA ELIADE(1907 - 1986),
"The Forbidden Forest",1955

"Poate mai există şi altceva în afară de DRAGOSTE. Poate există undeva o posibilitate deschisă MIRACOLELOR, un MISTER ireductibil, un SECRET pe care nu izbutim încă să-l descifrăm..."

MIRCEA ELIADE

Enjoy this MAGIC NIGHT!

Cumpărăm ILUZII...Până când?

2009-06-23T04:11:00.000-07:00

Iar cum SPERANŢA moare-ntotdeauna ULTIMA...

Când tupeul devine o virtute...

2009-06-23T01:28:00.000-07:00

Am asistat cu stupoare, duminică, la o încercare de "execuţie" televizată a Doamnei E.Andronescu..."Inchizitorii" erau foşti-miniştri, toţi deveniţi "înţelepţi" şi "buni manageri" , toţi bărbaţi...Ministrul "electronist" deşerta cu "mărinimie" desaga cu "sfaturi", ministrul "cireş" era "pălit", brusc, de modestie, iar cel din cauza căruia Doamna a "trebuit" să plece, în 2003, parcă niciodată nu ar fi fost propus de partidul meu...Nu le-a păsat că-n faţa lor se află o DOAMNĂ...Nu le-a păsat că-n faţa lor se află un cadru universitar...Iar cel care ne explica "binefacerile" apartenenţei la ASCR...Parcă-l aud: "Vreţi să ripostaţi, doamnă?"..."Lăsaţi-i pe alţii, capabili să bată cu pumnul în masă!"...În masa cui? Cine are cuţitul şi pâinea în mână? Desigur, asta nu trebuie să fie o scuză. Intrarea în "marea înfrăţire pentru salvarea ţării" a fost o decizie luată în deplină cunoştinţă de cauză. Despre asta, însă, altădată.

***Precum se vede, pentru "unii e bani"...Dovadă că şi tupeul are rostul lui, nu-i aşa?

23/ 24 iunie - Noaptea când CERUL sărută PĂMÂNTUL...

2009-06-22T10:07:00.000-07:00

22.iunie - HaPpY BiRThDaY, My PrEsiDeNt!

2009-06-22T03:27:00.000-07:00

Mi-aduc atât de bine-aminte ziua-n care, la TV, urmăream declaraţiile unui superb Ministru de Externe, deşi au trecut atâţia ani de-atunci! De ce spun superb? Nu mă refer doar la statura-i impozantă şi la farmecu-i evident...Mă refer şi la eleganţa exprimării sale, care denota o mare cultură şi-o educaţie solidă- două dintre atributele unui mare caracter, de la care n-am făcut niciodată rabat!

Am stat zece ani departe de viaţa politică, exercitându-mi, totuşi, dreptul de cetăţean. Culmea e că de la bun început am votat stânga, nedorind să mă alătur unor foşti colegi de facultate sau unui fost profesor care, după ani în care excesul lor de zel în munca de "lămurire comunistă" mă scosese din minţi, trecuseră cu arme şi muniţii de partea cealaltă, fără pic de ruşine, cu un şi mai mare zel, crezând că nimeni, niciodată, nu-şi va mai aminti de perioada lor "roşie".

Am ales, aşadar, social-democraţia, în ianuarie 2000, dintr-un mare respect faţă de doi oameni deosebiţi, dintre care unul este... Nu ştiu dacă a mai existat un alt om politic, cu excepţia Domnului Preşedinte Ion ILIESCU, atât de lovit, şi din toate părţile...Numărul duşmanilor este o măsură directă a propriei tale valori, aproape întotdeauna, iar prietenii care te lovesc mai dur decât duşmanii...Da! Asta e o lecţie de viaţă, pe care cu toţii o primim!

În ceea ce mă priveşte, am crezut în puterea lui de-a reveni, ceea ce s-a şi întâmplat! Continui să cred că nu şi-a spus ultimul cuvânt în prima ligă a politicii româneşti, că va reuşi să depăşească toate obstacolele şi că va fi din nou ce-a fost,"şi mai mult de-atât!"***LA MULŢI ANI, my President!***

O nouă viziune asupra politicii externe...

2009-06-20T13:08:00.000-07:00

Demnitate, curaj, diplomaţie, eleganţă, cooperare, interes, calm, chibzuinţă, inteligenţă, cunoaştere...Este cel mai bun ministru al actualului guvern şi este social - democrat!

Privind în urmă, constat că partidul meu a dat miniştri excelenţi în acest domeniu!

A fi VăRsĂtOr...A fi pentru cei mulţi...

2009-06-19T07:43:00.000-07:00

Scriam, pe blogul "pierdut", demult, la ceas în care, deşi auzisem că sănătatea-i e şubredă, nu bănuiam că un accident stupid îl va transforma-n făptură de lumină, nemeritat de devreme; scriam, deci, că m-am apropiat de DÂNSUL şi-am învăţat să-l înţeleg, într-un moment de cumpănă al vieţii mele, când poezia "De ce-ai fi tristă?" mi-a şters spaima de-a mai adăuga un an, apoi încă unul, căci grăit-am că mă tem de Dumnezeu şi de prostia oamenilor, dar în egală măsură temu-mă şi de bătrâneţe...
L-am citit, mai apoi, cu nesaţ şi cu drag, plăcându-mi viersu-i simplu şi duios ce-mi dezvăluia fiecare zbatere a sufletului său...C-au fost poezii despre MAMĂ sau c-au fost poeme închinate IUBIRII, ŢĂRII, ROMÂNISMULUI sau micuţilor, toate-au reuşit să-mi smulgă un oftat, o lacrimă sau un zâmbet...
A fost un VĂRSĂTOR: iubitor de toţi şi de toate, dar dur cu cei făcători de rele...Un OM simplu, fragil...A fost doar o "iarbă", doar un "verde crud"...
***Mi s-a cerut nu o dată să motivez apartenenţa la social-democraţie...Dincolo de doctrină, mărturisesc că-mi pasă de cei din jurul meu...Sunt un VĂRSĂTOR şi eu...

Locuri pe unde am "trecut"...Locuri care nu produc TÂMPIŢI!

2009-06-18T06:58:00.000-07:00

Le mulţumesc TUTUROR profesorilor mei, fără excepţie, pentru că dincolo de învăţătura pe care-au sădit-o în sufletul şi-n mintea mea, m-au învăţat să cred în mine şi să lupt pentru ceea ce-mi doresc cu adevărat, m-au învăţat să mă adaptez rapid la orice schimbare şi să caut să fiu cât mai bună în tot ceea ce fac! Politehnica mi-a educat mintea şi voinţa, iar Universitatea a "făcut ordine" în sufletul meu...Vorbesc despre ŞCOALA ROMÂNEASCĂ, pe care de-atâţia ani se străduiesc unii s-o "dărâme"...Degeaba, însă! Îndârjirea cu care defăimătorii luptă nu face decât să fortifice capacitatea de rezistenţă a unei şcoli care, de-a lungul vremurilor, a dat întregii lumi atâtea minţi strălucite! Anna Freud(1895 - 1982) spunea că "s-a ştiut întotdeauna că minţile creative supravieţuiesc oricăror sisteme proaste de educaţie." Extrapolând, aş putea spune că întotdeauna minţile creative au ştiut să apere ce a trebuit să fie apărat...Instinctul de conservare s-a dovedit a fi întotdeauna mai puternic.
E suspectă graba cu care omuleţul ridicol, cu pretenţii de "telectual" doreşte să "implementeze" principiile educaţionale ale unui ex-ministru "îndrăgostit de-un cireş"şi care, drept e, nu-i filozof...E psiholog!!!

Doar...CHIMIA!!!

Sunt tâmpită şi mă mândresc cu asta!

2009-06-17T14:45:00.000-07:00

Nu pot să nu-mi aduc aminte cât de ostentativ purtau unii, în urmă cu mulţi ani, insigna cu GOLAN în piept...Culmea e că unii chiar şi erau!

Acum, după douăzeci de ani aproape, câţi vor afirma răspicat: "Sunt TÂMPIT!"??? Sau, rostite de-o guriţă slobodă, vorbele vor trece drept o glumă, ca atâtea altele, adică de prost-gust, dar la care trebuie să râzi cu poftă, spre a-l ferici pe "ales"?

Eu sunt... TÂMPITĂ! Da! Sunt TÂMPITĂ pentru că am învăţat să scriu şi să citesc la patru ani, pentru că am trecut şi prin Politehnică, şi prin Universitate, şi nu cu "succesuri", ci cu rezultate reale, pentru că am ales să le împărtăşesc şi celorlalţi cunoştinţele dobândite în aşa de mulţii ani de şcoală, încât am impresia, de multe ori, că mi-am petrecut toată viaţa învăţând...

Sunt mulţi TÂMPIŢI aidoma mie, în ţara asta...TÂMPIŢI pentru c-am făcut posibil ca INTELIGENŢII să ne conducă...

Jos pălăria, DOAMNĂ!!!

2009-06-17T05:01:00.000-07:00

Am admirat eleganţa în exprimare a unei DOAMNE, încă o dată, în faţa sictirismului uşor golănesc al celui impus, în 2004, şi nouă, celor care facem parte din "cealaltă Românie"(cea..."comunistă, bolşevică, incultă,etc."), de către portocaliii obraznici şi însetaţi de "sânge"...
Am avut onoarea şi bucuria s-o cunosc pe DOAMNA MINISTRU, s-o ascult şi să-i vorbesc. Tocmai de aceea îmi pare nespus de rău că trebuie să suporte vorbele grele ale unui marinar care încă se mai crede la timonă, confundând ţara cu propria-i navă. Îmi mai pare rău că DOAMNA este lăsată din nou singură, ca în urmă cu şase ani...

N-am să comentez acum nimic legat de sistem, ci doar atât: e o obrăznicie să emiţi judecăţi de valoare despre fapte, stări sau persoane, mai ales dacă vii din afara sistemului şi dacă niciodată nu ai fost altceva decât un "tolerat" al acestuia...N-am să comentez nici motivele care-l "mână în luptă" pe "ales", din prima zi de mandat...

***P.S.1* În ceea ce mă priveşte, eu am o vorbă: "Dumneata n-ai şcoală câtă vacanţă am eu!" Diferenţa de educaţie, de inteligenţă şi de cultură dintre cei doi este atât de mare!!!

***P.S.2* "Mult-iubitul şi stimatul" a mai "atacat" o DOAMNĂ, liberală...Se pare că face alergie la DOAMNE...

Sufleţelele mele...

2009-06-16T12:46:00.000-07:00

Uite că-n seara asta n-am să mai scriu despre politică, nici despre poeţii mei preferaţi...Am să vă prezint, doar, nişte sufleţele care mi-au schimbat viaţa! De când mă ştiu am fost răsfăţată, primind totul, chiar înainte de-a cere...De trei ani, însă, am învăţat să dăruiesc eu, să răsfăţ eu...Cu siguranţă am greşit! Moartea lui Helmuth, pe care-l veţi cunoaşte în fotografiile care vor urma, nu s-a datorat unui cancer, aşa cum credeam...După alegeri, ocupată fiind şi cu închiderea anului şcolar, n-am băgat de seamă că dragul de Kasimir nu prea mănâncă...Au trecut câteva zile până când l-am dus la medic. Nu e bolnav, slavă Domnului! Doar îi crescuseră dinţii foarte mult, împiedicându-l să mănânce. Cauza? Prea multă verdeaţă în meniul zilnic( pătrunjel, mărar, salată verde) şi prea multe fructe moi( kiwi, banane, portocale). Purceluşii de Guinea, provenind din zone aride, au nevoie de hrană "tare", însemnând fân, crenguţe uscate, paie...Dinţii le cresc foarte repede şi trebuie tociţi în mod natural. Asta am aflat-o ieri, de la doi profesori universitari de la Fac. de medicină veterinară...Da. Kasi a făcut o...vizită! I-au fost tăiaţi şi apoi piliţi dinţii...Acum mănâncă din nou şi e fericit lângă prietenii săi mult mai tineri, care-l mai deranjează de la somn, uneori! Eu, în schimb, mă gândesc la HELMUTH...Pofta lui pentru verdeaţă şi neputinţa mea de-a refuza să-i fac plăcerea i-au grăbit sfârşitul...Trist... iunie,2009 - Figaro, Boris( de ieri alături de noi!) şi Kasimir

februarie, 2009 - Figaro, abia intrat în familie!

iulie, 2008 - Helmuth şi Kasimir

septembrie, 2008 - dragul meu Helmuth, alături de...mine şi de prietenele lui...
septembrie, 2008 - Kasimir...
septembrie, 2008 - Doamne, mi-e aşa de dor de Helmuth!

Helmuth, cel mai drăgălaş stelist!

Sătul şi leneş...
Nu m-am gândit niciodată că slăbiciunea lui pentru pătrunjel îi va cauza, în timp, moartea...

Helmuth doarme...

24 Decembrie, 2008 - primul Crăciun din viaţa mea în care nu am împodobit bradul...Doar am plâns...

6 februarie, 2008 - de ziua lui...doi ani...

Micii mei purceluşi mi-au umplut sufletul de bucurie! I-am iubit şi i-am răsfăţat pe toţi, dar pe HELMUTH l-am iubit cel mai mult!

Vara e un..."sfetnic bun"!

2009-06-16T05:12:00.000-07:00

Deşi am luat o binemeritată vacanţă, fără şcoală, fără activităţi politice, nu pot să nu mă gândesc la alegerile din toamnă
( sper)...Bătălia va fi dură, poate chiar mai dură decât cea din 2004. Mă doare şi-acum sufletul amintindu-mi de prietenii pe care i-am pierdut atunci, doar pentru că am rămas fan ADRIAN NĂSTASE, ei alegând PROST, ca de obicei...În acele zile, însă, isteria lor şi-a altora atinsese cote paroxistice...Starea le fusese indusă treptat, iar ei se lăsaseră manipulaţi , înveninaţi...O, Doamne! Blestemat fie acela ce seamănă URĂ în sufletele semenilor săi! Prietenii mei? Acum degeaba mai înjură; acum degeaba îşi arată revolta neprezentându-se la vot...Câţi români n-or fi păţit, oare, la fel? Câţi români s-au lăsat minţiţi, apoi trădaţi? Câţi români ÎNCĂ mai cred? De ce nu se poate-ntoarce, oare, seara aceea-n care ExitPoll-urile au arătat un stupefiant "50 - 50"? Au urmat cinci ani de circ...Cinci ani de arătat "muşchii"...Cinci ani... Ajunge!

"Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată..."( "Hardly had I thought I should learn to perish...")

2009-06-15T12:56:00.000-07:00

"So that I may quietly die, restore me,
To my own beeing!"

Surprise!!!

2009-06-14T13:28:00.000-07:00

http://www.youtube.com/watch?v=LLxXaZ3KiNc

DIRECTIVĂ MAJORĂ: Ioaneee!!! "Ţara"(care ţară???) te vrea prost!!!

2009-06-14T05:57:00.000-07:00

We don't need NO EDUCATION???
@
Can you remember? Can you? Try...

Confucius - filozof chinez care a influenţat decisiv gândirea asiatică.

Alexandru Macedon,

cunoscut sub numele de Alexandru "cel Mare" - a fost unul dintre cei mai mari strategi şi conducători militari din istorie, ce a contribuit substanţial la răspândirea culturii elene în întreaga lume.

"Sunt dator tatălui meu pentru că trăiesc,

dar PROFESORULUI meu

pentru că TRĂIESC BINE."

ThE TeAcHeR, his TeAcHeR, was...
ARISTOTEL (384 - 322 B.C.)

George Călinescu (1899 - 1965) spunea despre Nicolae Iorga că a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, "rolul lui Voltaire".
Gloata...Gloata poate fi uşor manipulată... Gloata...Întotdeauna are conducătorul pe care-l merită...

Pe un alt blog, în toamnă, scriam despre nevoia de educaţie, despre nevoia de cultură...
De data asta, însă, voi fi "scumpă" la vorbă...Doare...Doare...Şi asta nu pentru că eu m-am numărat printre cei cărora le-a fost tare drag şi tare uşor să-nveţe...

"Nu este mândru cel ce trăieşte decât în măsura în care ştie să moară!"

* MAREŞALUL*

" CEAHLĂUL" literaturii române, Mihail Sadoveanu (1880 - 1961),
îşi va aminti toată viaţa de cel care i-a dăruit "cheia" cunoaşterii,
Domnu' Trandafir ( învăţătorul Mihai Busuioc)...

...I-a învăţat să creadă în trecut...I-a învăţat, adică, ISTORIA...

Ce credeţi, le-o fi vorbit despre DECEBAL??? Istorie antică??? Se poate???

***
Şi-acum, după toate-acestea, copiii noştri sunt

îndemnaţi să-şi caute "învăţătura" pe Net...Hi5? Sau...?

M O D E L U L :

" ...Hă-hă-hăăă...Eu n-am fost premiant, dar uite unde am ajuns!!!

15.iunie.1889- 15.iunie.2009***Dor de EMINESCU...

2009-06-13T02:20:00.000-07:00

M-am îndrăgostit iremediabil de EL acum atât de mulţi ani, încât mi se pare că-L iubesc dintotdeauna...

EMINESCU să te judece...

Trăim vremuri în care neamurile lumii se luptă pentru reafirmarea valorilor lor naţionale...La noi, domni cu papion strâmb sunt "împuterniciţi" să împroaşte cu noroi tot ce-avem mai curat şi mai sfânt...

Vacanţă!!! Şi totuşi...

2009-06-12T10:58:00.001-07:00

Şi aşa va fi!

2009-06-11T13:50:00.000-07:00

În cadrul PES, venim cu un atu puternic, acela de învingător, în condiţiile în care, în Europa, dreapta este într-un real avantaj numeric...Prin urmare, PSD poate obţine sprijinul necesar susţinerii unui comisar european, într-un domeniu important.

Duminica "surzilor"...

2009-06-08T11:25:00.000-07:00

Sunt convinsă că am fi avut câştig de cauză şi în cazul unei prezenţe mai numeroase la vot. Am prezentat cea mai bună echipă, doar. Totuşi, duminica asta n-am mai văzut cozi în faţa secţiilor de votare. Indiferenţă? Refuzul de-a fi..."complice"(nouă "ipostază", pare-se)? Câţi, oare, dintre cei care se-mpăunează că n-au avut cu cine să voteze chiar au avut răbdarea să parcurgă listele propuse de către partidele competitoare? Chiar n-au avut cu cine să voteze? De ce? Doar pentru că aparţineau celor trei roze sau săgeţii albastre? În afara ţării fiecare dintre ei este dator să apere interesele noastre, aşa că acolo, la Bruxelles...ar fi fost DOAR români! Nu vreau să mă gândesc la..."excepţii".
Prin urmare, eu cred că refuzul de-a-ţi exercita un drept constituţional, pretextând motive puerile, nu denotă nimic altceva decât laşitate. Iar dacă după ce i-ai lăsat pe alţii să decidă şi pentru tine te-apuci să-ţi manifeşti zgomotos şi nemulţumirea de-a nu se-ntâmpla ceea ce tu vrei, atunci...atunci...laşitatea ta devine obrăznicie fără margini...
Atâţia "surzi" au existat duminică! A fost alegerea lor...

Qui PrOdEsT???

2009-06-08T11:20:00.000-07:00

Învaţă să trăieşti cu TRECUTUL tău...

Vot obiectiv...Eu am ales...BINEEE!!!! Alege şi tu BINE!!!

2009-06-06T05:44:00.000-07:00

Consider că echipa pe care partidul meu o pune la dispoziţia Europei este CEA MAI BUNĂ ECHIPĂ dintre toate cele existente...Oameni echilibraţi, serioşi, cu charismă, cu o inteligenţă mult peste medie şi cu un profesionalism demonstrat, deja, de-a lungul anilor...Sunt singurii care pot trata, de la egal la egal, în P.E..

Aşa cum extraordinar spunea DACIANA, de acolo, de la Bruxelles, lucrurile se văd cu totul altfel..."Acolo noi suntem doar români"...Adică acolo, departe, singura miză existentă este integritatea şi bunăstarea ţării...Adevărată româncă, nu degeaba poartă un nume cu ancestrale semnificaţii!

5.JuNe...The MeDiUm's DaY...STOP POLLUTION!!!

2009-06-05T12:44:00.000-07:00

My kids, today...

1 JuNe...HaPPy BiRtHdAy, my KIDS!

2009-06-01T08:03:00.001-07:00

Floare de Crin...

2009-05-31T02:34:00.000-07:00

Aş minţi dac-aş spune că nu-mi place Crin...Cum ar putea să nu-mi placă? Are şarm, e inteligent, are nervozitatea "aceea", dată de spiritul său rebel, nonconformist...A stat departe de tot ce s-a-ntâmplat în ultima guvernare, ba chiar nu s-a sfiit să critice aspectele negative ale acesteia...Faptul că i-a stat alături lui S.Oprescu i-a adăugat "puncte" în plus, şi nu numai în ochii mei...Dar de votat nu-mi pot vota decât Preşedintele! Mi-aş dori, însă, să avem o luptă frumoasă, în toamnă. Fără acuze inutile, fără calomnii, fără obscenităţi verbale, fără auto-scoateri în evidenţă de genul "pentru ca EU să fiu cel bun, CELĂLALT trebuie făcut să fie cel rău". Alegerile din toamnă vor fi cruciale pentru noi, ca oameni, mai întâi, şi ca români, mai apoi. De ce ca oameni? Pentru că atâta timp cât noi nu avem respect faţă de noi înşine şi faţă de cei din jurul nostru, nu putem pretinde să fim respectaţi ca naţie. Alegând aiurea, doar pe motivul că "seamănă cu noi"( Hă-hă-hă...), nu dovedim decât că ne merităm soarta.

Deci: mult succes, "Floare de crin"! Fie ca cel mai bun să câştige!

Impresii din campanie...Scurte impresii...

2009-05-27T08:25:00.000-07:00

De ce să mint? Am fost, sunt şi voi rămâne fan Adrian Năstase. Am ales acest partid, în 2000, avându-l ca model. Am plâns în 2004, când a trebuit să se recunoască înfrânt de...Offf!!! Nu degeaba a zis cine a zis că "cine seamănă vânt, culege furtună." Ultimele zile de campanie, mergând printre oamenii simpli şi discutând cu ei, am constatat ceva surprinzător: pentru noi, cei "de roşu",care n-am fost prea iubiţi aici, situaţia e staţionară. Pentru "portocalii" şi pentru "galbeni", însă, situaţia e alta acum...M-aş bucura, aşa cum e normal, dar n-o pot face..."Votăm pe B.C.L. pentru că NE DĂ!" Vorbesc de vestul ţării...Până-n toamnă mai e mult! Numărul şomerilor va creşte...

Mult succes, Daciana!

2009-05-09T13:41:00.000-07:00

7.Mai.1986-SEVILLA...

2009-05-07T06:04:00.000-07:00

We're keeping our DREAM!

2009-04-25T02:08:00.000-07:00

Sunt stelistă de foarte mulţi ani...Am plâns şi de bucurie, şi de supărare, lângă echipa mea de suflet...În curând, pe 7 mai, se vor împlini 23 de ani de când VISUL nostru a devenit realitate, la Sevilla...Cum aş putea uita? Cum aş putea uita?...Doamne! Am fost atât de-aproape în 1989, dar n-a mai fost să fie...De-atunci, deşi Soarta n-a mai vrut să-mbrace haina "roşu-albastră", ne-am păstrat, totuşi, VISUL...Într-o bună zi...

22.APRIL...tHe DaY oF tHe EaRtH...ThE FuTuRe Is In OuR HaNdS!

2009-04-22T04:48:00.001-07:00

I prepared to my kids, from my class, a special lesson: a PPoint presentation about how dangerous are the effects of global warming...I'll show to you only a few slides...I used my language, my ROMANIAN language. Here, we're caring about our lifes and about our future like everyone in this world, never doubt!